Cât de ușor și cât de legal este să folosește recunoașterea facială în SUA

New York Times a făcut un experiment prin care a vrut să arate cât de ușor și legal poate fi folosită recunoașterea facială, prin monitorizarea unor banale camere montate în parc pentru diverse scopuri.

În partea de est a parcului Bryant din centrul cartierului Manhattan din New York, trei camere de supraveghere filmează mulțimea de oameni care iau prânzul, turiști și trecători – orice se întâmplă în fiecare zi. Imaginile sunt publice online. A fost aleasă o zi din luna martie, în care camerele au fost transformate într-un sistem de urmărire, care folosește recunoașterea facială, cu mai puțin de 100 de dolari – folosind un serviciu disponibil oricui are o conexiune la internet și un card de credit. Întregul proces a fost complet legal, scrie nytimes.com.

New York Times a pus pe pagina sa pozele pixelate cu fețele înregistrate în acea zi. Pentru a vedea cât de ușor ar fi identificarea persoanelor din parc, ziarul a construit o bază de date folosind poze publice ale oamenilor care lucrează în zonă și în câteva zile au reușit să identifice un profesor care lucrează la o universitate aflată în apropiere.

În orașul New York sunt amplasate mii de astfel de camere de supraveghere. Cercetătorii universității Georgetown susțin că sunt 50% șanse ca un adult din Statele Unite să fie deja în bazele de date de recunoaștere facială ale poliției. Pentru a demonstra cât de ușor este să urmărești oamenii fără ca ei să știe asta, imaginile colectate au fost folosite împreună cu serviciul de recunoaștere facială al Amazon. Sistemul a detectat 2.750 de fețe timp de nouă ore (nu neapărat unice deoarece fața unei persoane putea fi înregistrată în mai multe cadre). Rezultatul a fost câteva posibile identificări, printre care un profesor de la o facultate, cu o similaritate de 89%. Costul a fost de aproximativ 60 de dolari.

New York Times a precizat că l-a contactat pe profesorul Richard Madonna și i-a fost explicat experimentul. Acesta a confirmat că a fost identificat corect. În cadrul experimentului a fost construită o bază de date folosind doar poze disponibile pe site-urile publice. La finalul experimentului au fost șterse informațiile și imaginile colectate.

Referitor la recunoașterea persoanelor din imaginile video, companiile și persoanele fizice au instalat milioane de camere, punând fără să vrea bazele unei supravegheri în masă. Însă în trecut oamenii trebuiau să urmărească imaginile video pentru a identifica persoanele, ceea ce nu permitea urmărirea cuprinzătoare a fiecărei mișcări făcute de o persoană. Dar acuratețea și viteza tehnologiei moderne de recunoașterea facială ar putea face posibil acest lucru.

În ceea ce privește reglementările legale, în Statele Unite, recunoașterea facială este aproape ne reglementată. spre exemplu, camerele instalate în parc sunt vechi de mai bine de zece ani și scopul lor principal este de a verifica dacă peluza era deschisă pentru cei care vor să se bronzeze vara sau dacă patinoarul era prea aglomerat iarna, nu pentru a fi folosite ca dispozitive de securitate, conform companiei care administrează parcul.

Desigur, tehnologia în sine nu este rea, contează în ce scop este folosită și de cine. De aceea, respectarea unor reguli bine stabilite care să protejeze confidențialitatea persoanelor înregistrate de camerele de supraveghere este esențială.

În plus, folosirea inteligenței artificiale nu este văzută cu ochi buni întotdeauna când vine vorba de identificarea persoanelor, situațiilor și obiectelor. Spre exemplu, într-o lucrare intitulată „Eye in the Sky”, cercetătorii prezintă un o dronă cu patru rotoare, Parrot AR, care trimite imagini video pentru o analiză în timp real a comportamentului persoanelor pentru a genera alerte în cazul producerii de violențe, conform securityportal.ro.

Sistemul poate recunoaște anumite gesturi și posturi care au fost desemnate ca fiind violente. Au fost sugerate cinci posturi ale corpului pentru: a sugruma, a lovi cu pumnul, a lovi cu piciorul, a împușca și a înjunghia.

În teorie este considerată o idee foarte bună deoarece poate ajuta agenții de securitate și echipele de intervenție să ajungă mai repede la locul producerii unui incident, dar problema constă în definirea violenței și în pregătirea sistemului de inteligență artificială ca să o recunoască cu exactitate. Nu se dorește ca depistarea violenței să depășească această limită și să se transforme în alt tip de supraveghere.

Cercetătorii au precizat că ar trebui să fim rezervați cu privire la acuratețea detecției. Sistemul a funcționat cu o acuratețe de 94% în identificarea posturilor violente ale corpului, dar dacă numărul persoanelor din imagini cresc, acuratețea scade ( la 79% când analizează posturile a 10 persoane).