Rolul tehnologiilor de securitate in imbunatatirea expozitiilor din muzee

Aparent, dispozitivele IP nu oferă suficiente metode de protecție a operelor de artă expuse.

Când vine vorba de protejarea operelor de artă primul instinct al profesioniștilor din domeniu este de a se uita la noile tehnologii. Acestea trebuie folosite în mod adecvat fiecărei situații scrie sourcesecurity.com.

Există o acceptare graduală a RFID (Tehnologie de identificre prin radiofrecvenţă) dacă eticheta este destul de mică pentru a ocupa doar o mică porțiune a ramei unei picturi și să nu se extindă în spate. Dar este neobișnuit ca etichetele RFID din muzee să aibă depistare GPS și rareori monitorizează la o distanță mai mare de 60 de metri pătrați.

Analiza video poate ajuta, dar nu este eficientă în cazul în care un hoț ia un tablou mic și îl pune într-o pungă de cupărături, iar unele comportamente din fața picturilor pot genera alerte care nu sunt necesare.

Senzorii PIR (senzori cu infraroșu pasivi) sunt folosiți în galeriile de artă încă din 1950 și contiună să fie importanți chiar dacă înălțimea tavanului este un factor care impune limte.

Dacă un muzeu are camere video potrivite, analiza video poate deveni o alternativă viabilă pentru a proiecta lumini infraroșii în fața picturilor.

Controlul acesului oferă mult muzeelor, iar galeriile de artă au început să adopte o tehnologie care nu compromite siguranța exponatelor sau experiența vizitatorilor. Cele mai multe provocări legate de acces sunt legate de zonele care nu sunt văzute de public. Cardurile de acces care pot fi dezactivate oricând este nevoie ar trebui să rezove problema că angajații muzeului ar reprezenta o amenințare.