Retinerea actului de identitate – cine, cand si cu ce drept?

Actul de identitate eliberat de o autoritate din România face dovada identităţii, a cetăţeniei române, a adresei de domiciliu şi, după caz, a adresei de reşedinţă a titularului.

Prin act de identitate se înţelege cartea de identitate, cartea electronică de identitate, cartea de identitate provizorie şi buletinul de identitate, aflate în termen de valabilitate. In condiţiile Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare, cartea de identitate şi cartea electronică de identitate constituie şi document de călătorie în statele membre ale Uniunii Europene.

Legislaţia in vigoare, respectiv OUG nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată prevede că:

“Art. 25:

(1) Actul de identitate al unei persoane fizice nu poate fi reţinut în afara cazurilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

(2) Este interzisă darea, primirea sau solicitarea actului de identitate drept garanţie pentru prestarea unor servicii, pentru încredinţarea unor bunuri şi valori, pentru plata datoriilor sau în alte scopuri, de către persoanele neautorizate”.

Din punct de vedere legal, doar în anumite situaţii se poate reţine actul de identitate, prevăzute în mod expres în OUG nr. 97/2005:

• până la eliberarea unui nou act de identitate,  dacă au intervenit modificări ale datelor privind numele de familie şi prenumele, data de naştere, statutul civil şi cetăţenia română
• dacă o persoană este reţinută, arestată preventiv sau execută pedeapsa închisorii.

“ Art. 22

(1) Actul de identitate al persoanei fizice reţinute, arestate preventiv sau care execută pedeapsa închisorii se păstrează de către administraţia aresturilor ori a penitenciarelor şi se restituie la punerea în libertate a titularului acestuia”.

• dacă o persoană este internată în instituţii de reeducare şi de protecţie socială.

“ Art. 22

(2) Actul de identitate al persoanei fizice internate într-un centru educativ se păstrează pe durata internării de către administraţia acestei instituţii”.

Din păcate, întalnim des exemple de instituţii, entităţi juridice private sau persoane fizice care, fără nici un drept, reţin cărţile de identitate, în diverse scopuri:

• controlorii din sistemul de transport public, pană  la ajungerea la secţia de poliţie
• centrele de închiriere echipamente sportive, pe perioada inchirierii
• agenţii de pază, la intrarea în diverse instituţii

Legislaţia în domeniu obligă persoana care a intrat în mod fortuit în posesia unui act de identitate să il predea autorităţilor:

“Art. 24

(1) Persoana care a găsit sau a intrat în mod fortuit în posesia unui act de identitate, indiferent cine este titularul acestuia, este obligată să îl depună ori să îl trimită, în termen de 24 de ore, la cel mai apropiat serviciu public comunitar de evidenţă a persoanelor sau la cea mai apropiată unitate de poliţie”.

De avut în vedere că persoana căreia i s-a reţinut fără drept actul de identitate poate recurge la aplicarea prevederilor OUG nr. 97/2005:

“Art. 23

(2) Furtul actului de identitate trebuie reclamat de către persoanele fizice […] la unitatea de poliţie pe raza căreia s-a produs, în termen de 24 de ore de la constatare, iar pierderea sau distrugerea documentului, la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor de la locul de domiciliu sau reşedinţă”.

Pe de altă parte, persoanele care reţin fără drept actele de identitate trebuie să aibă în vedere legislaţia privind protecţia datelor personale. Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date prevede că:

“Art. 2

(2) a) prelucrarea datelor cu caracter personal reprezintă orice operaţiune sau set de operaţiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea către terţi prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ştergerea sau distrugerea”.

Datele personale sunt definite de acelaşi act normativ ca fiind:

“Art. 3

a) orice informaţii referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă; o persoană identificabilă este acea persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un număr de identificare ori la unul sau la mai mulţi factori specifici identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale”.

Astfel, datele cuprinse într-un act de identitate sunt date personale. Ori legea impune entităţilor care au acces, prelucrează sau arhiveaza astfel de date, să notifice în mod corespunzător Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor Personale.

Prin urmare, entitătile ai căror reprezentanţi reţin fără drept actele de identitate,  încalcă atât legislaţia privind regimul actelor de identitate, cât si pe cea privind datele personale.