MAI, la Reuniunea Comitetului Permanent privind Cooperarea Operaţională în Domeniul Securităţii Interne

În cadrul întâlnirii vor fi abordate subiecte legate de coordonarea cooperării în contracararea criminalităţii organizate, cu accent pe traficul ilicit de droguri, precum şi aspecte legate de securitatea Uniunii Europene. În marja reuniunii vor avea loc dezbateri privind conceptul de funcţionare unitară a poliţiei – Police Equal Performance (PEP) –  iniţiativă a Austriei, prin care se propune o strategie-cadru pentru Europa Centrală şi de Sud-Est, cu scopul de a îmbunătăţi performanţa forţelor de poliţie prin aplicarea unor standarde comune şi de a spori cooperarea operaţională.

În decembrie 2003, Uniunea Europeană a adoptat strategia europeană de securitate, care tratează dimensiunea externă de securitate a Europei.
Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi datorită orientărilor furnizate de programul de la Stockholm şi de planul de acţiune al acestuia1, Uniunea Europeană are în prezent oportunitatea de a întreprinde acţiuni ferme în domeniul securităţii interne.
În februarie 2010, sub preşedinţia semestrială spaniolă, Consiliul a adoptat strategia de securitate internă2, care a fost aprobată ulterior, de către Consiliul European la 25-26 martie 2010, identificând astfel provocările, principiile şi orientările în vederea abordării acestor aspecte în interiorul Uniunii Europene. Comisia a fost invitată să prezinte acţiuni în vederea punerii în aplicare a strategiei, prezenta comunicare propunând o linie comună de acţiune pentru următorii patru ani.

De 50 de ani, Uniunea Europeană, instituţiile şi statele membre se străduiesc să promoveze şi să asigure libertatea şi securitatea. Europa garantează respectarea drepturilor omului, statul de drept şi solidaritatea. În calitate de europeni, beneficiem de dreptul de a trăi, munci şi studia în alte ţări din Europa, libera circulaţie între frontierele spaţiului Schengen constituind un mare pas înainte pentru Europa. Progresele tehnologice au revoluţionat modul de comunicare şi rapiditatea acesteia, fapt care a antrenat deschiderea nu numai a frontierelor, dar şi a societăţilor.
Pentru cetăţenii Uniunii Europene, securitatea constituie una din principalele priorităţi. Programele de muncă plurianuale ale UE au furnizat o bază solidă şi concretă pentru întărirea cooperării operaţionale, iar în prezent este necesară degajarea unui consens mai larg asupra viziunii, valorilor şi obiectivelor care ţin de securitatea internă a UE.
Principalele riscuri în materie de criminalitate şi ameninţările cu care Europa se confruntă astăzi sunt:
 terorismul;
 criminalitatea organizată;
 traficul de droguri;
 criminalitatea cibernetică;
 traficul de fiinţe umane;
 exploatarea sexuală a minorilor şi pornografia;
 delicvenţa economică şi corupţia;
 traficul de arme şi criminalitatea transfrontalieră;
 ameninţări care se adaptează cu o extremă rapiditate la evoluţia ştiinţei şi a tehnologiei.
Strategia de securitate internă a UE aduce un răspuns acestei situaţii prin integrarea strategiilor si a oportunităţilor conceptuale existente, ţinând cont de programul de la Stockholm. Se demonstrează astfel voinţa fermă de avansa în spaţiul de justiţie, de libertate şi de securitate cu ajutorul unui model european de securitate, cu scopul de a:
 proteja drepturile şi libertăţile;
 îmbunătăţi cooperarea şi solidaritatea între statele membre;
 înlătura nu numai efectele, dar şi cauzele insecurităţii;
 plasa prevenirea şi anticiparea în capul listei de priorităţi;
 implica toate sectoarele (politic, economic, social, etc.) care au rol de protecţie publică;
 informa cetăţenii asupra politicilor de securitate;
 recunoaşte interdependenţa între securitatea internă şi securitatea externă în elaborarea unei strategii de „securitate globală” vizavi de statele terţe.
Conceptul de securitate internă trebuie să fie înţeles într-un sens mai larg şi complet care se întinde pe sectoare multiple, pentru a face faţă acestor grave ameninţări, cât şi ameninţărilor care au repercusiuni directe asupra vieţii, securităţii şi a bunăstării cetăţenilor, incluzând aici catastrofe de origine naturală sau umană, cum ar fi incendiile de pădure, cutremurele, inundaţiile şi furtunile.
Cooperarea autorităţilor poliţieneşti, de control la frontiere, a autorităţilor judiciare şi a altor servicii, cum ar fi sectorul de sănătate, social şi de protecţie civilă, este un element esenţial. Strategia de securitate internă a UE trebuie să exploateze sinergiile potenţiale care există în domeniile cooperării poliţieneşti, a gestiunii integrate a frontierelor şi a sistemelor de justiţie penală. De altfel, în spaţiul european de libertate, justiţie şi securitate, aceste domenii de activitate sunt indisociabile: strategia de securitate internă trebuie să garanteze că acestea se completează şi se susţin reciproc.

Strategia de securitate internă a fost adoptată pentru a merge mai departe, ea regrupează activităţile existente şi defineşte principiile şi liniile directoare ale acţiunilor viitoare. Aceasta este concepută pentru a preveni delictele şi pentru a întări capacitatea de a aduce un răspuns adecvat în timpul dorit catastrofelor de origine naturală sau umană prin dezvoltarea şi gestionarea instrumentelor adecvate.

Planul care urmează să fie pus în aplicare până în 2014 identifică cinci obiective pentru o cooperare mai strânsă, în scopul de a face faţă ameninţărilor la adresa securităţii reprezentate de:
a) crima organizată
b) terorismul
c) criminalitatea informatică
d) securitatea frontierelor
e) crizele şi dezastrele
Potrivit unui sondaj publicat în 2009, patru din cinci europeni doresc ca UE să depună mai multe eforturi pentru combaterea crimei organizate şi a terorismului.
Fiecare obiectiv se realizează prin intermediul unor acţiuni ce urmează a fi puse in practică în perioada 2011-2014, conform anexei COM(2010) 6733, pag 19.
a) Destrămarea reţelelor infracţionale internaţionale
Este nevoie ca UE să coopereze la nivelul statelor membre şi cu ţările din afara Uniunii pentru a identifica şi distruge reţelele infracţionale internaţionale, pentru a proteja economia împotriva crimei organizate şi pentru a adopta legi pe baza cărora autorităţile să poată confisca veniturile obţinute din infracţiuni.
Acţiuni propuse :
 utilizarea registrelor cu numele pasagerilor în UE (2011);
 eventuala revizuire a legislaţiei UE în materie de combatere a spălării banilor (2013);
 utilizarea registrelor bancare pentru urmărirea fondurilor provenite din săvârşirea de infracţiuni (2012);
 strategie privind colectarea, analizarea şi schimbul de informaţii relative la tranzacţiile cu fonduri provenite din săvârşirea de infracţiuni (2012).
b) Prevenirea terorismului şi combaterea radicalizării şi a recrutării
Sunt prevăzute acţiuni menite să împiedice accesul teroriştilor la mijloace de finanţare şi la produse cu dublă utilizare, să protejeze infrastructura de transport a UE şi să ajute comunităţile să prevină radicalizarea şi recrutarea de viitori terorişti.
Acţiuni propuse:

 crearea unei reţele a UE pentru creşterea gradului de informare a publicului cu privire la radicalizare, incluzând un forum de discuţii şi organizarea de conferinţe (2011);
 manual privind prevenirea radicalizării şi recrutării (2012);
 cadru pentru îngheţarea activelor deţinute de terorişti (2011);
 punerea în aplicare a planurilor de acţiune pentru împiedicarea accesului la substanţe explozive şi la substanţe chimice, biologice, radioactive şi nucleare (în desfăşurare);
 politică pentru extragerea şi analizarea datelor de mesagerie financiară în UE (2011);
 comunicare privind politica de securitate a transporturilor (2011).
c) Creşterea nivelului de securitate pentru cetăţeni şi întreprinderi în spaţiul cibernetic
UE ar urma să pună la dispoziţia poliţiei, a procurorilor şi a judecătorilor mijloace mai eficiente de combatere a criminalităţii cibernetice prin organizarea de cursuri şi înăsprirea reglementării. De asemenea, UE va colabora cu industria pentru a ameliora securitatea on-line şi îşi va întări mijloacele prin care să se poată apăra de atacurile cibernetice. Un nou centru european va reuni experţi care vor investiga şi vor preveni criminalitatea informatică. O reţea de echipe de intervenţie de urgenţă în domeniul cibernetic va putea interveni în cazul producerii unor atacuri informatice.
Acţiuni propuse:
 înfiinţarea unui centru al UE de combatere a criminalităţii cibernetice (2013);
 dezvoltarea capacităţilor pentru anchetarea şi urmărirea penală a infracţiunilor cibernetice (2013);
 semnalarea incidentelor privind infracţiunile cibernetice şi elaborarea de orientări privind securitatea cibernetică şi criminalitatea cibernetică (în desfăşurare);
 gestionarea conţinutului ilegal de pe internet (2012);
 înfiinţarea unei reţele de echipe de intervenţie în caz de urgenţă informatică precum şi elaborarea periodică de planuri naţionale de urgenţă şi de exerciţii de recuperare (2012);
 înfiinţarea unui sistem european de alertă şi schimb de informaţii – EISAS, (2013).
d) Consolidarea securităţii prin gestionarea frontierelor
Statele membre vor întreprinde acţiuni comune de prevenire a unor posibile ameninţări la graniţele externe şi interne ale UE şi vor realiza rapoarte comune privind traficul de persoane, imigraţia ilegala şi contrabanda. Se propune crearea unui sistem de supraveghere a graniţelor externe şi sunt avute în vedere modalităţi mai bune de identificare a punctelor de intrare “sensibile”.
Acţiuni propuse:
 înfiinţarea Sistemului european de supraveghere a frontierelor – EUROSUR, (2011);
 identificarea “punctelor sensibile” la frontierele externe (2011);
 elaborarea de rapoarte comune privind traficul de persoane, filierele de imigraţie clandestină şi traficul de mărfuri ilegale (2011);

 iniţiative privind îmbunătăţirea capacităţilor de analiză a riscului şi de stabilire a obiectivelor (2011);
 standarde minime şi cele mai bune practici în materie de cooperare între agenţii (2014).
e) Creşterea capacităţii de rezilienţă a Europei în caz de crize şi dezastre
Guvernele statelor membre vor colabora pentru a se asigura că dispun de infrastructura, echipamentul şi personalul necesar pentru a putea reacţiona rapid în situaţii de urgenţă pe plan intern şi extern, fie în caz de dezastre naturale, fie provocate de om.
Acţiuni propuse:
 înaintarea unei propuneri privind punerea în aplicare a clauzei de solidaritate (2011);
 înaintarea unei propuneri privind dezvoltarea unei capacităţi europene de răspuns în situaţii de urgenţă (2011);
 prezentări periodice privind ameninţările actuale (2013);
 cadru general coerent pentru protecţia informaţiilor clasificate (2011);
 definirea unei politici de gestionare a riscului (2014).
Lucrările sunt deja în curs pentru câteva dintre cele 41 de acţiuni propuse prevăzute în acest plan şi se doreşte ca acestea să fie puse în aplicare până în 2014. Anual, Comisia europeană va prezenta Parlamentului European şi Consiliului de Miniştri un raport privind progresele înregistrate.

Elaborarea, urmărirea şi punerea în aplicare a strategiei de securitate internă trebuie să continue şi să constituie una dintre sarcinile prioritare ale Comitetului permanent de cooperare operaţională în materie de securitate internă (COSI). De asemenea, conform programului Stockholm, Comisia va examina posibilitatea de a crea un fond care va permite promovarea şi punerea în aplicare a strategiei de securitate internă.