Descurajarea prin prezenta

Exista obiective protejate prin contracte de prestari servicii cu societati de paza si protectie care nu prezinta vreun grad ridicat de risc, unele nu prezinta absolut niciun fel de risc real ca cineva sa patrunda prin efractie, cladirea fiind in conservare sau neavand nici un fel de bunuri materiale ce pot fi sustrase cu intentia de a le vinde.

 

In astfel de obiective, agentii de securitate nu mai au atributiile unui paznic, ci doar un rol de a descuraja prin simpla lor prezenta. Practic nu au ce pazi altceva decat zidurile… ca si vorba aceea: atunci cand nu mai are ce face, olteanul se dezbraca si isi pazeste hainele. La fel de utili par si acesti agenti de paza care, pe deasupra, considera ca nu sunt platiti la adevarata lor valoare.

Gradul de risc ar putea exista doar din prisma faptului ca agentul se afla intr-un loc fix, usor de urmarit si reperat de catre un potential agresor, insa prezenta agentului in obiectiv are in sine un efect descurajant, plus ca sunt foarte putini hoti care atenteaza asupra unei locatii fara sa stie exact daca exista ceva acolo ce le-ar putea fi de folos. Selectia acestei categorii de agenti, in schimb, se face extrem de simplu. Este important ca agentul sa fie atestat de catre Politie si… cam atat. Nici macar nu trebuie sa fie impunator, sa impresioneze prin dimensiuni sau prin alte calitati. Poate singura calitate necesara a agentului de securitate care pazeste un obiectiv izolat, usor din punctul de vedere al gradului de risc ce il presupune, ar fi rezistenta la monotonie.

Citi mai mult despre acest subiect la PSIHOLOGIA SECURITATII