Interviu cu dl. Ion Popescu, Câștigător OSPA România 2017 la categoria „Premiul pentru Întreaga Carieră Dedicată Securității”
Gen. (r) Ion Popescu: „… anticip că va fi o concurență și mai mare și vor fi mulți care se vor înscrie, cu realizări excepționale. OSPA promovează excelența în securitate și este foarte bine că o face!”
Dl. gen. (r) Ion Popescu este fondatorul Patronatului Serviciilor de Securitate (Patrosec) și Președintele acestuia din anul 2003. Patrosec este acum o organizație cu 80 de membri companii de securitate, o organizație cunoscută pentru eforturile sale în susținerea continuă a standardelor etice și profesionale în domeniul securității private.
Dl. gen.(r) Popescu este implicat activ în numeroase proiecte, în special în domeniul calificării și formării profesionale din domeniul securității private. În 2011 a fost desemnat „Expert național” în proiectul finanțat de Uniunea Europeana privind dezvoltarea celor mai bune practici în consiliere profesională pentru personalul de securitate privată.
Dl. gen.(r) Popescu a avut, de asemenea, o carieră publică impresionantă. Până în 2003 el a fost director al Direcției de Ordine Publică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române. Sub conducerea sa, securitatea privată a devenit o industrie reglementată, domnia sa având un rol central în adoptarea primei legi a securității private din România.
Este membru al juriului pentru Premiile OSPA România încă din 2016, fiind ales chiar președinte al juriului la ediția inaugurală.
Juriul OSPA a considerat că: “Prin participarea la elaborarea reglementărilor în domeniul ordinii publice și a securității private a promovat principii novatoare, care au indus schimbări și mutații radicale, cu rol important în dezvoltarea securității private.”
OSPA: Cum este să primești premiul pentru rezultatele de o viață întreagă în profesie?
Ion Popescu: Am spus-o și la Gală, atunci când mi s-a înmânat acest important trofeu: a fost primul premiu din viața mea, în cariera mea, cu excepția, poate, a micilor premii pe la școală. Nu mă așteptam, dar cei care au fost în juriu au știut să aprecieze și asta chiar mă mulțumește, că am desfășurat activități care au fost puse în slujba, hai să zicem, asigurării pazei prima dată și, după aceea, a securității, a conceptului de securitate. Am acum o mare satisfacție, mai ales că ea vine după ce m-am retras, efectiv, din activitatea pe care am desfășurat-o 40-50 de ani. Din 1972 până în 2017, am fost legat de acest domeniu, am văzut cam tot ce se putea vedea și am fost implicat în toate momomentele decisive pentru el.
OSPA: Ce înseamnă OSPA, pentru cineva care a fost implicat în acest proiect chiar de la început?
Ion Popescu: De ce să nu o recunosc, inițial am fost puțin așa, sceptic, neînțelegând prea bine scopul, rolul, importanța lui, dacă prinde sau nu prinde în România. Am văzut că trofeele OSPA se decernează în câteva țări mari, dar nu înțelegeam mecanismul prin care cei care ar trebui să fie candidați ar putea să ajungă să-și prezinte într-un mod oarecum aparte activitățile pe care le-au desfășurat.
OSPA: Și acum cum vi se par Premiile OSPA?
Ion Popescu: Acum este cu totul altceva. Avem deja două ediții, la a doua ediție s-a văzut că a fost cu mai mulți oameni care au avut ceva de spus, a fost o organizare mult mai amplă. S-a creat și o imagine și chiar după ce s-au dat trofeele au fost reprezentanți, oameni care au fost acolo și au spus: domnule, dar n-am știut de chestia asta, puteam și eu să candidez la una dintre categoriile astea. Am spus: nu este timpul pierdut, este începutul. La prima am fost desemnat de ceilalți membri din juriu ca președinte – poate tot ca o apreciere a activității mele – ceea ce mi-a adus o responsabilitate suplimentară. Faptul că atunci membrii juriului au fost obiectivi, au judecat nu după nume sau după firme sau după nu știu ce, ci au judecat efectiv activitatea care a fost pusă pe masă, pentru analiză, a contribuit și la succesul ediției a doua.
OSPA: Ce-a fost mai ușor: să fiți jurat sau să fiți concurent?
Ion Popescu: (Râde). Păi, să știți că nici una, nici alta n-au fost ușoare. Dar ca jurat consider că a fost, totuși, o răspundere în plus, pentru că, practic, trebuia să analizezi, din câți candidați erau, să selectezi, să analizezi, să vezi care într-adevăr este cel mai bun, care a avut realizările cele mai bune. De cealaltă parte, ca și concurent, am așteptat să văd verdictul juriului. Și verdictul a fost: m-au apreciat și mi-au acordat acest trofeu care este – așa cum spune – încununarea activității întregii cariere.
OSPA: Aveți o experiență, așa cum spuneați, de aproape 50 de ani în domeniu. Ce s-a schimbat? Unde merge industria?
Ion Popescu: Industria securității private s-a schimbat fundamental. Din păcate, legislația nu ține pasul cu schimbările care s-au produs pe piață. Au fost momente line și au fost praguri. Pentru că nici cei care își făcuseră firme, dar nici cei care trebuiau să beneficieze de serviciile private nu aveau încredere. Și-a trebuit să facem niște pași, așa, mai mărunți, dar pași importanți, ca să dăm încredere și pentru beneficiari, dar și pentru prestatori. Și, ușor-ușor, s-a înfiripat o adevărată industrie a securității private. În paralel, m-am apucat și am scris prima lege, Legea 18, care, de fapt, a pus bazele privatizării sectorului. Și după aceea, lucrurile au fost date peste cap, pentru că, pur și simplu, prin Legea 303 s-au creat niște blocaje. Am sprijinit procesul legislativ, deși n-am fost de acord absolut deloc cu Legea 303, pentru că pe proiectul respectiv, care are vreo 70 și ceva de articole, am făcut 96 de observații pe text, cum ar trebui să sune și, din păcate, niciuna din observații nu fost luată în considerație. Apoi am lucrat pentru crearea sistemului de asociere în industrie, care nu prindea absolut deloc. Deși în activitate aveam întâlniri cu reprezentanții firmelor, am spus: „oameni buni, eu vă ascult pe toți – ușa mea e deschisă – dar vă dați seama că la câți sunteți, dacă veniți fiecare și să spuneți ceva, eu nu pot să rețin tot. Hai, asociați-vă, asociați-vă, asociați-vă!” După ce m-am pensionat, au venit vreo câțiva și au zis: „Dl. Popescu, numai dvs ne puteți sprijini”. Și am făcut o asociație, după care ne-am transformat în Patronat.
OSPA: Acum, privind înainte, unde se duce industria de securitate privată? Care este viitorul ei?
Ion Popescu: Viitorul ei este bun, căci practic, fără asigurarea securității nu se poate! Indiferent cine ar fi, de la cetățean la firmă, de la cea mai mică la cea mai importantă afacere. Ceea ce este nou și probabil se dezvoltă extraordinar de mult este că tehnica vine acum și revoluționează conceptele în legătură cu paza. Asta este cel mai important element și văd că nu există limite, parctic, pentru ce face noua tehnologie, așa că, probabil, vom vedea niște lucruri interesante cu privire la ce înseamnă asigurarea securității. Și, dacă am putea să promovăm o nouă lege (care, în paranteză fie spus, există, eu și încă un coleg am tot lucrat la ea vreo 2 sau 3 ani) căci firmele, beneficiarii și prestatorii se tot lovesc de anumite piedici administrative, de influența foarte puternică a autorității în problemele de piață.
OSPA: E greu de negociat cu autoritățile în domeniul ăsta?
Ion Popescu: Foarte greu. Foarte greu și schimbarea este – cum să zic – extraordinar de nelalocul ei. Pentru că, dacă inițial – și așa a fost și concepția mea, eram șef de Direcție, am zis: „domnule, trebuie să fie o deschidere către toată lumea, trebuie să fie vizibilitate, trebuie să fie transparență”, „trebuie să colaborăm cu toată lumea și să punem cap la cap ideile tuturor” – acum n-ai cu cine să vorbești. Este un dialog al surzilor.
OSPA: Revenind la OSPA, ce se va întâmpla, care este viitorul acestui proiect?
Ion Popescu: În opinia mea, proiectul fiind unul internațional, cu cât va prinde în mai multe țări, cu atât va fi din ce în ce mai apreciat. Văd, de asemenea, că între statele care au adoptat acest sistem vor exista mai multe legături. Pe plan intern anticip că va fi o concurență și mai mare și vor fi mulți care se vor înscrie, cu realizări ecepționale, OSPA promovează excelența în securitate și este foarte bine că o face!