Politia Romana: Vezi evolutia infractiunilor privind munca la negru
În perioada februarie–iunie a.c., poliţiştii structurilor de investigare a fraudelor din ţară au soluţionat peste 1.250 dosare penale referitoare la fapte comise în legătură cu utilizarea forţei de muncă la negru.
În perioada 2 februarie – 5 iunie 2012, în conformitate cu Planul comun de acţiune având ca obiect desfăşurarea în perioada 01.02-30.11.2012 de acţiuni de control în vederea reducerii incidenţei muncii nedeclarate şi a combaterii evaziunii fiscale rezultată din munca la negru, poliţiştii de investigare a fraudelor au efectuat 1.584 acţiuni de control, în vederea identificării şi cercetării faptelor ce sunt incriminate ca infracţiuni în materia angajării şi utilizării forţei de muncă.
În această perioadă, poliţiştii au soluţionat 1.256 de dosare penale în care s-au constatat 1330 de infracţiuni, dintre care 98 de infracţiuni prevăzute în Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii (primirea la muncă a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetăţenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă), iar 1.232 de infracţiuni prevăzute în alte acte normative cu incidenţă asupra utilizării forţei de muncă. De asemenea, în perioada de referinţă, 214 de dosare au fost înaintate parchetului competent cu propunere de punere în mişcare a acţiunii penale şi trimitere în judecată.
Ce este munca la negru
Munca nedeclarată cunoscută şi sub denumirea generică de muncă la negru este una din abaterile grave, specifice ale criminalităţii din domeniul angajării şi utilizării forţei de muncă. Urmare a Memorandum-ului de Înţelegere între Comisia Europeană şi România semnat în data de 23 iunie 2009 a fost asumată de autorităţi ca măsură primordială intensificarea activităţilor de identificare şi combatere a cazurilor de muncă nedeclarate.
În acest sens, Inspecţia Muncii a elaborat Strategia Naţională privind reducerea incidenţei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012, aprobată prin H.G.nr. 1024/2010 şi Planul naţional de mărire a intensităţii controalelor privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă nedeclarate, context în care a fost încheiat Protocolul de cooperare interministerial între Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi alte instituţii cu atribuţii în domeniu.
Analiza cazuisticii instrumentate până în prezent a scos în evidenţă, în principal, următoarele modalităţi de comitere a infracţiunilor în domeniul muncii la negru:
– falsificarea, de către administratorii societăţilor comerciale, a semnăturilor angajaţilor pe contractele de muncă ori ştatele de plată prezentate organelor de control cu scopul inducerii în eroare a acestora cu privire la respectarea prevederilor legale stipulate de Codul Muncii, ori cu scopul obţinerii aprobărilor necesare pentru alocarea unor subvenţii de la Agenţiile Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
– obţinerea ilegală a certificatelor de încadrare în grad de handicap în baza unor adeverinţe eliberate în fals de medicii specialişti ori încadrarea solicitantului într-un alt grad de handicap faţă de cel real, întocmirea unor situaţii false privind necesarul de fonduri pentru plata drepturilor unor persoane defavorizate.
– inducerea în eroare de către unii agenţi de ocupare a forţei de muncă prin promisiunea obţinerii unor locuri de muncă în străinătate, bine remunerate sau a altor avantaje pentru unele persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, în schimbul obţinerii unor importante sume de bani.
– nerespectarea prevederilor legale referitoare la utilizarea fondurilor publice în sensul deturnării destinaţiei iniţiale a unor sume de bani.
– activitate nenormată, total neevidenţiată şi nefiscalizată, desfăşurată în afara contractului de muncă sau convenţiei civile, fără ştat de plată legal întocmit şi plata obligaţiilor la bugetul de stat, fără pontaj pentru evidenţierea normei de timp, fără documente privind norma de producţie şi felul muncii.
– obţinerea profitului din activităţi pentru care nu există licenţe de autorizare (ex.: recrutarea şi plasarea de forţă de muncă în străinătate, intermedierea în vederea găsirii unui loc de muncă etc.).
– obţinerea de către angajatori de facilităţi de la bugetul de stat, precum subvenţionarea locurilor de muncă, acordarea de credite în condiţii avantajoase în vederea creării de noi locuri de muncă şi acordarea de alte facilităţi prin „simularea” îndeplinirii criteriilor prevăzute de lege pentru aceştia.
Urmările „muncii la negru” cât şi ale celorlalte ilegalităţi săvârşite în acest domeniu se răsfrâng în mod diferit asupra angajatului, angajatorului, dar şi asupra sistemului de asigurări sociale. Dintre acestea putem menţiona:
– angajatul nu beneficiază de salariul minim pe economie, sporuri salariale determinate de vechime, condiţii de muncă, nu are dreptul la concediul legal de odihnă plătit şi alte concedii legal reglementate pentru evenimente deosebite (căsătorii, deces, naşterea unui copil în familie), pentru studii etc;
– angajatul nu este asigurat pentru riscuri previzibile şi imprevizibile cum sunt: invaliditatea, accidentele de toate felurile, bolile, maternitatea, bătrâneţea, decesul;
– angajatul nu beneficiază de indemnizaţia pentru maternitate precum şi pentru creşterea copilului sau îngrijire de până la 2 ani sau îngrijirea copilului bolnav, nu beneficiază de pensie de limită de vârstă, anticipată, de invaliditate sau de urmaş;
– angajatorul nu poate atrage răspunderea penală, administrativă, sau delictuală a angajatului – persoană ce prestează activităţi fără a fi încadrată legal în muncă, pentru pagubele produse de acesta din urmă angajatorului sau unor terţe persoane, cu ocazia prestării de activităţi;
– utilizarea forţei de muncă fără întocmirea formelor legale duce la eludarea, din partea angajatorului, de la plata contribuţiilor prevăzute de lege în sarcina acestuia, astfel fiind prejudiciat sistemul asigurărilor sociale.
Cea mai mare parte a forţei de muncă angajată fără întocmirea formelor legale a fost identificată în domenii precum cel al construcţiilor, transporturilor, regimul silvic, industrie uşoară, baruri-restaurante şi al serviciilor – pază, coafură, frizerie, spălătorii şi vulcanizări auto, centre fitness, iar persoanele cele mai expuse în privinţa angajării fără forme legale provin din rândul celor cu nivel de pregătire educaţională şi profesională redus, şomerilor, tinerilor absolvenţi de instituţii de învăţământ ori a celor aflaţi aproape de pensionare, fiecare din aceste categorii sociale, acceptând, dintr-un motiv sau altul, compromisuri legate de condiţiile de angajare, modul de salarizare, timpul de lucru.
O altă formă de exercitare a muncii la negru o reprezintă categoria persoanelor fizice autorizate, cu preponderenţă în domeniile agricultură, artizanat, comerţ en–detail, servicii casnice sau în domenii în care raportul de muncă este ascuns sub raportul civil al persoanei fizice autorizate : construcţiile, serviciile.
Situaţia operativă mai relevă faptul că agenţii de ocupare a forţei de muncă desfăşoară activităţi şi obţin profit fără respectarea reglementărilor legale în ceea ce priveşte recrutarea şi plasarea de forţă de muncă pentru a lucra în străinătate.
Fenomenul muncii la negru se află în strânsă corelare cu fenomenul evaziunii fiscale, manifestându-se fie sub forma neînregistrării în evidenţele contabile de către unii dintre agenţii economici a veniturilor acordate forţei de muncă, fără întocmirea ştatelor de plată şi fără achitarea obligaţiilor la bugetul de stat, fără pontaj şi documente pentru evidenţierea normei de timp şi a felului muncii prestate. Acest fapt ce conduce la prejudicierea bugetului de stat prin nevirarea contribuţiilor aferente acestor salarii şi prin nedepunerea de către angajatori, în termenul legal, a sumelor încasate de la salariaţi pentru plata contribuţiilor la sistemul public de asigurări sociale, bugetul asigurărilor pentru şomaj, bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Acţiunile vor continua şi în perioada următoare, în colaborare cu instituţiile implicate în combaterea şi sancţionarea fenomenului de muncă nedeclarată.
