Funcțiile de control acces ce trebuie să fie nelipsite dintr-un muzeu
Securizarea unui muzeu este și ea un fel de artă deoarece necesită o planificare riguroasă și alegerea unui sistem de control acces adecvat.
Securitatea muzeului nu trebuie să fie mai puțin profundă decât obiectele de artă expuse în interior și care necesită protecție. Pentru a face ca operele de artă să fie dificil de furat sau stricat este necesar suficient timp pentru a plănui și a alege o tehnologie potrivită și un pic de ingeniozitate, scrie csoonline.com.
Steven R. Keller este director al unei firme de consultanță în securitatea muzeelor. El a creat un program de securitate care ar folosi supraveghere video, scanere și alarme. El spune că ar dori o verificare de securitate a ghiozdanelor și genților și că ar pune o cameră și o alarmă la ușile care de obicei nu sunt folosite.
În ceea ce privește personalul de securitate, Keller ar folosi control acces pentru a crea mai multe nivele de securitate și ar verifica trecutul tuturor angajaților.
Când tabloul „The Scream” (Țipătul) de Edvard Munch a fost furat în 1994 dintr-un muzeu din Oslo, hoții au lăsat un mesaj în care mulțumeau pentru slaba securitate. Acel jaf și altele arată că fiecare expoziție se supune unor riscuri ca furturi, vandalism sau terorism – ambele planificate cu grijă și oportuniste, conform ifsecglobal.com.
Dovezile sugerează că majortatea furturilor au loc în muzeele în care sistemele de securitate nu sunt adecvate, indiferent de clădire.
Principiile de bază ale control accesului sunt bine stabilite: doar persoanele autorizate ar trebui să aibă acces în zonele de expoziție și depozitare, numai la ore stabilite dinainte și numai cu un sistem care identifică exact cine a mers unde și când.
Sistemele tradiționale cu cheie și lacăt nu poat face asta – cel puțin fără să pună o mare povară pe umerii personalului de securitate. Dar control accesul ce folosește încuietori moderne, electronice și fără fir permite obținerea funcționalității și flexibilității necesare, dacă se respectă zece criterii necesare:
– sistemul trebuie să fie cuprinzător, să acopere toate ușile și ieșirile, inclusiv subsolurile, depozitele și acoperișul.
– încuietorile trebuie să fie rezistente la atacuri fizice.
– orice încuietoare compromisă trebuie înlocuită instant.
– urmărirea folosirii cheilor trebuie să fie transparentă – pentru a ști mereu cine are cheile sau permisiuni de acces și a putea fi modificate repede.
– generarea cu ușurință a tutror informațiilor legate de acces, care să detalieze: cine, unde s-a dus și când.
– folosirea numărului minim de chei necesare, fără a ține cont de comoditate sau alte criterii.
– protecție împotriva copierilor neautorizate.
– deschiderea și încuierea de la distanță a ușilor principale în caz de urgență.
– încuietorile și alte dispozitive de închidere trebuie să fie suficient de discrete pentru a păstra aspectul inițial al unei clădiri istorice.
– oferirea unor nivele de acces în funcție de diferiți utilizatori.
