Evoluția ONVIF în industria de securitate
Standardul global ONVIF a crescut în ultimii ani, de la 200 de dispozitive certificate în 2009 la peste 5.000 în zilele noastre.
În urmă cu mai mult de zece ani, fiecare producător își definea propriile protocoale pe care le oferea companiilor producătoare de Video Management Software (VMS) pentru a le implementa. Interoperabilitatea dintre dispozitive și software era limitată deoarece fiecare VMS avea un diferit set de protocoale pe care le suporta. Mai mult, companiile producătoare de software, prin faptul că aveau multe protocoale diferite implementate trebuiau să mențină și să repare versiunile dintre diferite ediții ale aplicațiilor, scrie sourcesecurity.com.
Axis, Bosch și Sony și-au unit eforturile în 2008, la Security Essen, anunțând lansarea ONVIF Core Specification 1.0. ONVIF s-a concentrat pe crearea unei unelte pe care orice producător să o poată folosi în mod independent pentru a automatiza în întregime validarea implementării, fără a fi nevoie de alte certificate de la alte laboratoare. După două luni, primele dispozitive conforme erau publicate pe site-ul ONVIF și la un an după prima publicarea, 100 de companii s-au alăturat grupului ONVIF și 200 de dispozitive erau certificate.
La început, membrii ONVIF au vrut să accelereze acceptarea de sisteme bazate pe camere de supraveghere de rețea. În timp ce misiunea ONVIF nu s-a schimbat cu mult de atunci aplicațiile și influența sa s-au schimbat: ONVIF este acum o alianță pentru industria de securitate fizică, scrie securityinfowatch.com.
ONVIF a devenit o organizație înternațională foarte cunoscută cu mai mult de 5.000 de produse pe piață care sunt conforme cu standardele ONVIF.
‘The Open Network Video Interface Forum’, abreviat ca ONVIF a fost numele inițial al organizației. La doi ani după fondarea ei, ONVIF și-a extins domeniul pentru a include controlul accesului, păstrând ONVIF ca nume. Standardele ONVIF pot include orice este legat de industria de securitate fizică și nu se mai concentrează doar pe supravegherea video. La început s-a bazat pe profile și a continuat să dezvolte acest concept: Profile G este pentru stocarea video, Profiles C și a A pentru controlul accesului și Profile Q pentru o instalare ușoară.
