Cod international de conduita pentru companiile de securitate
Cincizeci si opt de companii de securitate particulare din lumea intreaga au semnat pe 9 noiembrie, la Geneva, un “cod deontologic” (ICoC – International Code of Conduct for Private Security Providers), luandu-si angajamentul sa respecte drepturile omului si litera legii, in zonele de conflict, ca Irak si Afganistan. Codul de conduita, semnat voluntar si mediat de guvernul elvetian, a fost schitat pe fondul escaladarii ingrijorarilor legate de cresterea numarului de contracte, in regiunile de conflict, unde unele firme au fost acuzate de abuzuri.
Mediere guvernamentala elvetiana
Potrivit unui comunicat al Departamentului Federal de Politica Externa din Elvetia, documentul este primul de acest gen si a fost elaborat pe parcursul ultimelor 14 luni, cu scopul de a imbunatati standardele din domeniu si de a obtine asigurarea respectului pentru drepturile omului si legislatia umanitara, de catre companiile private ce ofera servicii de securitate. “Actorii non-state, cum ar fi companiile private de securitate, capata un rol din ce in ce mai important in conflictele armate. Tocmai de aceea, angajamentul luat de acestea (n.a. – firmele de securitate) in respectarea si sprijinirea standardelor internationale reprezinta un pas important in procesul de intarire a drepturilor omului si legislatiei umanitare”, a declarat Peter Maurer, secretar de stat in cadrul Departamentului Federal de Politica Externa din Elvetia.
Astfel, ICoC (International Code of Conduct for Private Security Providers) pleaca de la prezumtia ca firmele de securitate trebuie sa respecte drepturile omului, independent de legile statului din care provin si, in consecinta, este de maxima importanta ca o serie de actiuni sa fie interzise: Crimele, Tortura, Discriminarea, dar si Traficul de fiinte umane. In acelasi timp, Codul de conduita defineste politicile manageriale ce ar trebui sa statueze ca firmele ce ofera servicii de securitate vor urmari ca angajatii sa respecte normele precizate anterior.
Important de mentionat este si faptul ca acest Cod este semnat numai de catre companii private. Organizatiile internationale, statele si alti clienti, cum ar fi organizatiile umanitare, sunt excluse, dar pot sprijini initiativa, prin declaratii politice. De asemenea, acestea pot sa vina in sprijinul implementarii ICoC, incluzand prevederile sale in contractele pe care le vor incheia cu firmele private de securitate.
In orice caz, Codul de conduita (International Code of Conduct) nu poate inlocui controlul statal si politicile nationale in ceea ce priveste companiile private de securitate. Din contra, ICoC trebuie corelat si cu alte initiative similare cum ar fi Documentul de la Montreux privind Companiile Private Militare si de Securitate (septembrie 2008 – “Montreux Document on Pertinent International Legal Obligations and Good Practices for States related to Operations of Private Military and Security Companies during Armed Conflict”), care, fiind recunoscut international, pune accentul pe obligatiile ce revin firmelor private din domeniu in respectarea legilor internationale – in special, cele umanitare. Mai mult, merita mentionat si faptul ca un grup de lucru din cadrul Organizatiei Natiunilor Unite discuta, in prezent, posibile elemente ale unei noi conventii de reglementare a obligatiilor statelor in ceea ce priveste activitatea companiilor private militare si de securitate.
Initiativa a avut si sprijinul Statelor Unite ale Americii. Atfel, potrivit unui comunicat al Departamentul de Stat, la semnarea ICoC au participat Harold Hongju Koh (U.S. Department of State Legal Adviser), Charlene Lamb (Deputy Assistant Secretary for Diplomatic Security), Dan Baer (Deputy Assistant Secretary for Democracy, Human Rights, and Labor) si Gary Motsek (U.S. Department of Defense Deputy Assistant Secretary for Program Support).
Initiativa privita cu circumspectie
In timp ce legislatia internationala poate fi aplicata in cazul “actorilor non-state”, in circumstante limitate, Codul de conduita ar putea veni in ajutorul depasirii anumitor ambiguitati legale si teoretice. In cazul in care companiile doresc in mod expres sa respecte standardele prevazute in Cod, ICoC devine un document de baza in definirea procedurilor ce vor fi aplicate de companiile ce ofera servicii de securitate.
Desi laudata, pentru ca “umple un gol”, initiativa auto-reglementarii prin impunerea de minime standarde in domeniu este privita cu circumspectie de diplomati, analisti si militanti pentru drepturile omului. “Acest Cod are potentialul de a fi un monumental pas inainte”, a declarat Devon Chafee, din cadrul grupului Human Rights First, tinand cont insa si de temerile ca normele ar putea sa nu fie aplicate in zonele de conflict. De asemenea, secretarul de stat elvetian Peter Maurer a precizat ca “Declaratia va fi credibila numai daca va fi urmata si de schimbari de comportament evidente pe termen scurt, mediu si lung”.
Cel mai pesimist a fost insa Jose Luis Gomez del Prado, seful Grupului de lucru al ONU privind folosirea mercenarilor, care, desi a spus ca ICoC este un “document bun” , a mentionat si ca poate fi catalogat drept o “spoiala”. “Avem nevoie de un instrument legal. Pentru ca ceea ce se intampla este foarte grav. Ne confruntam cu privatizarea razboaielor”, a declarat oficialul ONU pentru Wall Street Journal.
Cele 58 de firme care au semnat International Code of Conduct for Private Security Providers
1. Aegis Defense Services LLC
2. Aegis Defence Services Ltd
3. Aegis Group
4. Argonautic Personal Protection & Defence Systems, Ltd
5. Blue Hackle Group LLC
6. Britam Defence Ltd
7. Control Risks Group
8. DynCorp International
9. Edinburgh International
10. EOD Technology, Inc.
11. Evolutionary Security Management
12. G4S plc
13. Garda World Security Corporation
14. Global Strategies Group (Europe) B.V.
15. GROUPE EHC LLC
16. GROUPE GEOS
17. Groupe OROPEX
18. GW Consulting
19. Hart Security Ltd
20. International Ship Security Group Holdings, Limited
21. LandMark Security Limited
22. LSA
23. Manuel Security
24. Maritime Asset Security and Training Ltd.
25. NYA International
26. OGM International Ltd
27. Oil Gas Maritime Int Suisse SAGL
28. Olive Group FZ-LLC
29. Osprey Security Services (Sierra Leone) Ltd
30. Overseas Security & Strategic Information, Inc.
31. Pax Mondial Limited
32. Protection Vessels International Ltd
33. Quemic
34. Reed International Inc.
35. RISKSGROUP
36. Safenet North America LLC
37. Salama Fikira International Ltd
38. Saracen International Limited
39. Saracen Uganda Limited
40. SOC LLC
41. Triple Canopy, Inc.
42. Triskel Services Ltd
43. Tumas Security Consulting & Research
44. Unity Resources Group
45. Xe Services LLC
46. Askar Security Services Ltd
47. Four Horsemen International
48. GCE Consultants
49. Gold Fields Protection Services
50. Higginson Associates Ltd
51. KK Security
52. Maritime & Underwater Security Consultants
53. Marrow Alert Security Intelligence
54. Minimal Risk Consultancy Ltd
55. Page Group Limited
56. Radnor Training & Security Ltd
57. Saladin Security Ltd
58. Tundra Strategies
Afganistanul vrea sa interzica firmele private de securitate
La sfarsitul lunii octombrie, presedintele afgan a anuntat ca intentioneaza sa interzica firmele private de securitate. Hamid Karzai a subliniat: “Cu cinci ani in urma am devenit deja constienti de aceasta problema. In urma cu trei ani si jumatate am abordat aceasta chestiune in discutii cu ONU si cu ambasadorii de atunci ai comunitatii internationale. Am explicat limpede ca aceste firme creaza lipsa de securitate, ca fac sa detoneze bombe si creaza suferinte in plus populatiei.” Masura urmeaza a intra in vigoare in aproximativ doua luni, mai exact pe 17 decembrie.
Numeroase dintre firmele de securitate straine, dar si autohtone, actioneaza discretionar in Afganistan, nefiind obligate sa dea socoteala nimanui, mentioneaza Deutsche Welle. Unele nici macar nu sunt inregistrate cu forme in regula. Crime si incalcari ale drepturilor omului au ramas nesanctionate pana astazi. Nemultumirile populatiei afgane cresc pe zi ce trece. Iar recentele documente publicate pe platforma internet WikiLeaks, care dovedesc activitatea criminala a firmelor de securitate din Irak, contribuie probabil si ele la aceasta evolutie.
Perspectiva creeaza ingrijorare in randul militarilor straini, a diplomatilor si civililor care ofera ajutor pentru reconstructie. Fortele de securitate ale statului sunt de cele mai multe ori corupte, insuficient instruite, si adesea au legaturi cu talibanii. Un prim val de scrisori de protest a avut deja efecte. Intre acestea se numara permisiunea ca ambasadele straine si bazele NATO sa colaboreze pe mai de parte cu firmele de securitate particulare. Interdictia loveste asadar mai ales in organizatiile civile umanitare, si de aceea unele au si amenintat ca vor parasi tara, mai mentioneaza publicatia germana. La fel ca in Irak, din aceasta cauza a luat nastere o profitabila si incontrolabila piata. Pe langa trupele americane si ale NATO, firme de securitate angajeaza si ONU, dar si ambasadele straine, organizatiile umanitare si firmele de consultanta. La Hindukus activeaza, potrivit datelor oficiale, aproximativ 50 de firme, avand in jur de 26.000 de angajati. Expertii apreciaza insa ca numarul acestor angajati este de 40.000 sau chiar mai mare. Cei mai multi dintre acesti angajati sunt fosti militari, specialisti in manuirea sistemelor moderne de armament. La capatul carierei militare, ei sunt recrutati de firmele private, care le asigura, de regula, venituri mult mai mari decat armatele.
Xe – Blackwater: “Mercenarii” romani si scandalul “armatei particulare”
Guvernul Karzai a retras deja licenta de functionare unora dintre firmele de securitate, intre care firma americana Xe, care s-a numit multa vreme Blackwater. Aceasta provocase in 2007 un imens scandal, cand a devenit cunoscut ca unii angajati ai ei, care asigurau protectia unui convoi in Irak, au ucis 17 civili fara ca acestia sa-i fi amenintat cu ceva.
Blackwater, una dintre cele mai eficiente si controversate “armate particulare” a revenit revine in atentia publica in octombrie 2009, dupa ce au fost aduse noi acuzatii impotriva ei. Mai precis, crime, distrugere de dovezi audio si video, trafic cu substante interzise, evaziune fiscala, prostitutie cu minori si trafic ilicit de arme. Stirea a fost difuzata de Ipsnews.net (Inter Press Service), o agentie de presa care a tinut sa precizeze si ca aceasta organizatie controversata a angajat si romani. Pe post de mercenari. In timpul procesului intentat de mai multi cetateni irakieni, se vorbeste si despre faptul ca Blackwater, devenita Xe sau “Xe-Blackwater” a angajat “mercenari” din Filipine, Chile, Nepal, Columbia, Ecuador, El Salvador, Honduras, Panama, Peru, Bulgaria, Polonia, Romania, Iordania si, posibil, Africa de Sud. Se mai spune, de asemenea, ca firma nu ar fi tinut cont de faptul ca legile unor tari din lista nu ar fi permis cetatenilor lor sa se angajeze ca “mercenari”.
Una din primele agentii private care au beneficiat de schimbarea de strategie a politicii de securitate in Irak fost Blackwater, o companie care dispune de peste 2.300 de “mercenari” activi, desfasurati in noua tari (inclusiv in Statele Unite) si de o baza de date ce cuprinde 21.000 de fosti membri ai fortelor speciale, soldati, politisti, agenti CIA etc, pe care ii poate chema oricand, fara preaviz. Potrivit “Dosare Ultrasecrete”-ZIUA, agentia antreneaza zeci de mii de agenti ai fortelor de ordine, dintre care unii provin din “tari prietene” si a inceput deschiderea de noi sucursale in SUA (California si Illinois), cat si in Filipine. Pentru a ne face o imagine mai completa despre aceasta firma privata merita sa amintim ca Blackwater are o flota de peste 20 de avioane, inclusiv elicoptere de lupta. Blackwater (Xe), impreuna cu alte doua societati private, beneficia de un contract cu guvernul american in valoare de 571 de milioane de dolari anual, pentru protectia diplomatilor in Irak, Afganistan, Israel si alte tari. Numai in Irak, valoarea contractului era de 520 de milioane de dolari. Existenta si functionarea agentiilor private de securitate, cum este Blackwater, a fost invaluita de discretie, adevarul nefiind dezvaluit publicului larg. La 31 martie 2004 a fost prima data cand, in paginile ziarelor, a aparut numele de Blackwater in relatie cu razboiul, atunci cand patru americani inarmati au cazut prada furiei populatiei din orasul Falloujah, resturile carbonizate si mutilate ale acestora ramanand atarnate de un pod peste Eufrat timp de cateva ore. Cu acest prilej a fost dezvaluita prezenta “serviciilor de securitate private” pe teren. De atunci, rolul celei mai mari companii de mercenari a SUA in Irak a devenit din ce in ce mai important. Subiectul a revenit in atentia opiniei publice in momentul cand Blackwater, care este insarcinata cu protejarea diplomatilor americani, a conducatorilor irakieni si jurnalistilor straini, a fost acuzata ca a omorat numerosi civili in Irak. Afacerea Blackwater a relansat dezbaterea asupra prezentei si comportamentului acestor societati de securitate private, care au proliferat dupa invazia americana din martie 2003. Potrivit unui raport al Congresului american, din 2005, societatea privata Blackwater a fost implicata in 195 de incidente in Irak, iar angajatii acesteia au deschis focul primii in 84% din cazuri, ceea ce contravine contractului incheiat cu Departamentul de Stat american, conform caruia firma poate face uz de arma numai in situatii defensive.
Multi militari romani care au activat in teatrele de operatiuni din Irak, Afganistan si Bosnia au ales sa lucreze in Irak, ca agenti de securitate, in schimbul unor salarii de 3.500 de dolari, scria in 2008 presa din Romania, citand reprezentanti ai unor forme de recrutare. “Mai mult de jumatate dintre cei care vor sa lucreze ca agent de paza in Irak sunt fosti jandarmi sau sergenti cu experienta care au facut parte din trupele romanesti din Irak si Afganistan”, preciza reprezentantul unei firme de profil. O buna parte a celor care au lucart in Irak au coordonat actiunile garzilor locale de securitate. Pe langa salariile de cel putin 3.500 de dolari, fostilor militari romani li se mai ofereau cazare si masa, precum si alte sporuri si beneficii.
Peste 300 de firme de securitate in Irak
Potrivit unui raport facut public, in 2008, de catre The New York Times, cel putin 310 companii private de securitate internationale, printre care si firme romanesti, au primit din 2003 contracte din partea administratiei americane pentru protejarea oficialilor, institutiilor, convoaielor si altor entitati din Irak. Numele celor peste 310 de companii internationale figureaza in cel mai complex raport care vizeaza rolul jucat de firmele private de securitate in conflictul din Irak, redactat de o agentie federala americana, relata publicatia americana. Lista, mult mai lunga decat se apreciase initial, contine nume sonore, precum Blackwater si DynCorp, dar si sute de firme obscure din tari precum Romania, Uganda, Filipine, Cipru si Cehia, scria ironic publicatia americana. Raportul, intocmit de Inspectorul General Special pentru Reconstructia Irakului, ilustreaza situatiile complexe cu care Statele Unite se pot confrunta daca, in perspectiva unui acord de securitate cu Bagdadul, angajatii firmelor private de securitate isi pierd imunitatea in fata justitiei irakiene. Pentagonul a contestat o parte din datele cuprinse in raportul respectiv, sustinand ca poate confirma participarea a doar 77 de firme in misiunile de securitate din Irak in baza unor contracte in valoare de 5,3 miliarde de dolari. Anchetatorii desemnati de Inspectorul General Special pentru Reconstructia Irakului au identificat insa alte 233 de companii carora administratia de la Washington le-a alocat contracte in valoare de 662 de milioane de dolari.
WikiLeaks: Firma romaneasca implicata in uciderea civililor irakieni
Firma romaneasca Danubia Global INC. SRL a fost implicata in 2006 in uciderea a trei civili irakieni in Falluja. Informatia a fost facuta publica de editia on-line a cotidianului New York Times, care citeaza documentele dezvaluite acum cateva zile de site-ul WikiLeaks. Firma a apartinut pana in data de 31 mai 2010 lui Mihail Bichir, fost general de brigada in Serviciul de Informatii Externe (SIE), scria la sfarsitul lunii octombrie 2010 Ziuaveche.ro.
Multe companii par a nu avea simtul raspunderii, comenteaza New York Times. Astfel, angajatii unei companii romanesti denumite Danubia Global au ucis trei irakieni la Fallujah in 2006, potrivit documentelor, iar ulterior a refuzat sa raspunda intrebarilor cu privire la incident, citand o politica a companiei de a nu oferi informatii anchetatorilor.
In cei sase ani de razboi descrisi de aceste documente, au fost ucisi cel putin 175 de angajati ai companiilor de securitate, cel mai mare numar de victime fiind inregistrat in 2006, cu 53 de morti. Insurgentii si alti raufacatori au rapit cel putin 70 de angajati, dintre care multi au fost ucisi ulterior. Angajatii companiilor de securitate au fost implicati si in accidente rutiere cu decese multiple pe tot teritoriul Irakului, ca urmare a vitezei mari cu care conduceau pe drumuri proaste, unde o amenintare poate aparea in orice moment.
In anul 2006, anchetatorii federali americani au declansat o ampla investigatie privind o firma de securitate din Romania, controlata de o companie inregistrata in Insulele Virgine Britanice. Acestia incearca sa afle si sa clarifice, potrivit cotidianului Pittsburgh Post-Gazette, eventualele legaturi ale societatii din Romania cu o firma de consultanta din Statele Unite ale Americii acuzata de frauda in cazul unor contracte incheiate in Irak.
Firma Danubia Global Inc. a preluat, in baza unui contract care prevedea achitarea sumei de un dolar si plati ulterioare nespecificate, bunurile din Irak ale companiei Custer Battles – careia armata americana ii interzisese sa mai incheie contracte in Irak -, precum si majoritatea angajatilor acesteia. Proprietarul Danubia, Richard Levinson, a facut parte din conducerea Custer Battles, parasind compania dupa semnarea contractului si devenind consultant pentru firma din Romania.
In aceste conditii, anchetatorii FBI incearcau in 2006 sa stabileasca daca Danubia este o entitate creata artificial pentru a evita interdictia impusa firmei americane Custer, dar si daca membrii conducerii Danubia au fraudat guvernul federal, obtinand contracte in valoare de milioane de dolari pe care nu aveau dreptul sa le primeasca.
In replica, Richard Levinson sustinea ca nu mai are legaturi cu Custer Battles sau fondatorii acesteia. De asemenea, directorul de operatiuni din Bucuresti al Danubia Global, Bogdan-Valentin Bichir-fiul generalului Bichir, a negat o eventuala relatie de afaceri intre firma sa si Custer Battles. “Danubia Global este o companie care desfasoara activitati in mod independent, fara a avea legaturi cu Custer Battles LLC. Este adevarat, ca atunci cand o companie preia o operatiune de la o alta companie, cumparatorul pastreaza pe perioada tranzitiei o parte din experienta si aptitudinile personalului cheie, insa intre timp au intervenit schimbari majore in randul personalului din Irak si modificari la nivel de senior management”, a declarat atunci, citat de Mediafax, Bichir.
