Arhitectura deschisa – noi standarde de securitate

Arhitectura deschisă în industria securității este un trend în ascensiune, însă perspectiva asupra acestei tehnologii variază de la un integrator la altul.

Popularitatea arhitecturii deschise se datorează domeniului IT, deoarece multe decizii care au legătură cu securitatea reprezintă responsabilitatea departamentului IT a unei organizații. Sistemele închise precum cele specifice industriei securității sunt considerate demodate și un pas înapoi pentru o organizație, scrie Source Security.

În prezent, standardele deschise reprezintă o obligație pentru producătorii din industria securității. Utilizatorii și integratorii cer flexibilitatea și fiabilitatea oferite de această tehnologie și nu caută un brand anume. De asemenea, din ce în ce mai mulți utilizator vor să fie capabili să își integreze tehnologia de control acces cu alte sisteme de securitate, inclusiv VMS.

În ciuda acestor factori, gradul de ,,deschidere” a arhitecturii variază de la un integrator la altul. Aceștia ar trebui să fie conștienți de propria definiție asupra deschiderii și că așteptările lor ar putea fi diferite față de cele ale producătorilor de sisteme de securitate.

Standarde deschise vs. sisteme proprietare

Industria securității este marcată de un efort de tranziție la standarde deschise. Progresul cel mai semnificativ poate fi observat în protocolul ODSP (Open Supervised Device Protocol), creat pentru interoperabilitatea între sistemele externe, precum citioare de carduri și panouri de control, dar și între alte sisteme de securitate. Totuși, acest standard nu se bucură de o popularitate foarte mare, iar majoritatea cititoarelor încă folosesc interfețe Wiegand, chiar dacă acestea impun și limitele tehnologiei vechi.

Realitatea este că schimbarea trebuie determinată prin nevoia clientului sau printr-o formă de legislație, fiindcă producătorii nu vor investi în schimbare în alt mod. Mulți dintre aceștia folosesc hardware proprietar, iar tranziția la arhitectura deschisă înseamnă că ar trebui să își refacă produsele. Acest lucru nu ar aduce funcții noi sau nu ar garanta că utilizatorul ar folosi un produs mai bun, însă acesta ar putea explora mai multe opțiuni.

Standarde de securitate OSDP și PSIA

Din cauza acestei dileme, mulți producători nu au căutat soluții ODSP. Chiar și integratorii de securitate se tem să instaleze sisteme deschise, de teama de a nu fi înlăturați, fapt care crește rezistența împotriva tranziției la arhitectura deschisă. Totuși, este de reținut faptul că obținerea loialității unui client nu depinde de un produs proprietar, ci de serviciu și suport excepționale.

Adoptarea soluțiilor OSDP reprezintă doar o parte a conversației despre arhitectura deschisă, deoarece se discută despre cititoare și alte dispozitive externe. În mod normal, atunci când utilizatorii vorbesc despre arhitectura deschisă, ei se referă la un întreg sistem, iar aici intervine PSIA (Physical Security Interoperability Alliance).

Obiectivul PSIA este crearea unei specificații standard IP care combină supravegherea video, controlul accesului, analiza și alte sisteme de securitate, însă acest concept are limite și provocări. Un standard, prin definiție, nu poate suporta toate caracteristicile și funcțiile fiecărui producător. Un standard creează un numitor comun pe care toate produsele trebuie să îl aibă. Acest lucru înseamnă că funcționalitatea și diferențele dintre furnizori pot fi pierdute pentru ca specificațiile PSIA să fie îndeplinite.

Aceeași situație există și în cazul standardului ONVIF, în sectorul de supraveghere video. O cameră de supraveghere se poate conforma la acest standard și se poate conecta cu un VMS. Totuși, dacă un utilizator folosește driverele specifice ale camerei împreună cu VMS-ul, este posibilă obținerea unei performanțe mai mari.

Deși specificațiile OSDP și PSIA nu sunt adoptate, soluțiile care îndeplinesc aceste standarde sunt mai ușor de integrat și mai atractive pentru utilizatori. De asemenea, atunci când va exista o influență destul de puternică a tranziției către arhitectura deschisă, cel mai probabil acestea vor fi standardele adoptate. Astfel, alegerea unor produse care folosesc aceste standarde reprezintă un pariu sigur, în materie de interoperabilitate.

O altă versiune a arhitecturii deschise

Deși aceste standarde există, majoritatea producătorilor susțin că sunt deschiși, deoarece oferă utilizatorilor șansa de a-și modifica soluțiile pentru a funcționa cu protocoale proprietare. Altfel zis, produsul utilizatorului trebuie modificat pentru a funcționa împreună cu cel al producătorului.

Rezultatul poate fi o integrare bună, însă costă timp și efort. Integratorii și utilizatorii ar trebui să fie conștienți că atunci când aleg soluții deschise, ar putea exista obstacole majore care trebuie depășite pentru a obține interoperabilitatea între sistemele de securitate.

Ce este de reținut este faptul că, în funcție de definiția asupra arhitecturii deschise din industria securității, utilizatorii trebuie să colaboreze cu furnizori care au făcut efortul de a-și integra produsele, chiar dacă folosesc sau nu standarde OSDP sau PSIA. Astfel, utilizatorii ar putea avea mai multe opțiuni când ar veni vorba de actualizarea unui sistem sau de schimbarea acestuia.