ANSPDCP emite Decizia 52 /2012 special pentru sistemele de supraveghere video
Utilizarea tot mai frecventa a sistemelor de supraveghere video de catre institutiile publice, companiile private si chiar persoanele fizice, a condus la o serie de dezbateri pe tema posibilului caracter invaziv pe care aceste sisteme il pot avea asupra vietii private (vezi acest articol si acest articol).
Daca in Europa aceasta problema face obiectul unor dispute aprinse si departe de a fi transate de o parte sau de alta, iata ca si Romania tinde sa se inscrie in tendinta generala de a reglementa de o maniera clara aspectele ce tin de supravegherea video si dreptul la viata privata.
Principalul conflict care se manifesta in acest caz este cel dintre interesul legitim al entitatilor de a se proteja prin folosirea unor mijloace de supraveghere video (vezi acest articol) si dreptul fundamental al persoanelor la viata privata (vezi acest articol). In ciuda diferitelor reglementari emise de institutiile abilitate, exista in continuare o problema majora in a limita abuzul, fie el si potential, manifestat prin folosirea excesiva, neautorizata, neproportionala etc a sistemelor de supraveghere video. In plus fata de toate aceste motive, in ultima perioada tot mai multe asociatii pun sub semnul intrebarii impactul folosirii unor astfel de sisteme in reducerea infractionalitatii de pe domeniul public ce face obiectul supravegherii (vezi acest articol), mai ales in conditiile in care, in cele mai multe situatii, imaginile nu pot fi utilizate in instanta fie datorita calitatii precare, fie a specificatiilor legale anevoioase.
Decizia ANSPDCP nr. 52 /2012 este intemeiata pe nu mai putin de 17 texte juridice (nationale si internationale) si vrea sa conduca la o mai buna intelegere a modului in care sistemele de supraveghere video pot fi folosite fara a afecta viata privata a persoanelor.
Impactul cel mai mare il are chiar articolul 1 care practic plaseaza colectarea, inregistrarea, stocarea, utilizarea, transmiterea, dezvaluirea sau orice alte operatiuni de prelucrare a imaginilor prin mijloace de supraveghere video in zona operatiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal ceea ce inseamna implicit respectarea legislatiei pe acest domeniu.
Decizia este departe de a epuiza subiectul si nici nu ofera un cadru complet si foarte clar dar ofera premisele unor dezbateri si instituie in acelasi timp o serie de obligatii ale celor care instaleaza si exploateaza astfel de sisteme, cea mai importanta fiind obligatia de a informa la modul complet, nu doar „zona supravegheata video”, orice persoana care ar putea fi lezata in drepturile sale fundamentale.
In plus, prin articolul 12, decizia mentioneaza fara echivoc drepturile de care aceste persoane beneficiaza, respectiv dreptul de informare,dreptul de acces la date, dreptul de interventie asupra datelor,dreptul de opozitie opozitie,dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale si dreptul de a se adresa instantei, ceea ce insemna implicit obligatii in contrapartida pentru utilizatorii acestor sisteme.
