Informatiile biometrice si intimitatea: cum pot fi neinvazive
Există două tipuri de informații biometrice: cele care sunt vizibile cu ochiul liber, „observabile”, ca fața, comportamentul și chiar vocea, și cele „ascunse” ca amprentele, venele sau irisul.
Irisul, amprentele, ritmul inimii, modelul venelor sau impulsurile care vin de la creier nu sunt vizibile cu ochiul liber, așa că aceste caracteristici folosite la identificarea biometrică îi fac pe oameni să simtă că intimitatea lor este expusă scrie securityinfowatch.com.
În timp ce un om poate reține informațiile biometrice observabile a câteva sute de oameni, nu își va putea aminti zece mii de astfel de informații, în timp ce un computer poate face asta. Iar problema care se pune este cum folosim aceste informații biometrice observabile într-un mod care nu încalcă intimitatea unei persoane.
Când se folosește un card de acces care contine numele, adresa, poza unei persoane și alte informații, este de preferat să nu piardă cardul pentru a avea aceste informații în siguranță. Dacă se folosesc profile biometrice, informațiile biometrice ale utilizatorului sunt introduse doar in baza de date. Camerele video care folsesc algooritmi complecși de identificare devin un agent de securitate care nu poate fi păcălit, limita de producere a unei greșeli fiind infinit mai mică.
În ciuda asemănărilor între folosirea unui card și a unui profil biometric, mulți oameni sunt sceptici cu privire la folosire informațiilor biometrice. Este o problemă de încredere.
Pentru a câștiga și menține încrederea utilizatorilor când se încearcă folosirea informațiilor biometrice este important să se asigure intimitatea utilizatorilor. În primul rând nu trebuie să li se ceară informații ascunse și să poată deduce că informațiile pe care le oferă sunt în siguranță, protejată.
