Agentii de securitate – Raspunderile suplimentare si dubla ierarhie
Agenţii de securitate îşi realizează munca în locaţiile clientului şi trebuie sa respecte un soi de dublă ierarhie.
Lasând la o parte îndatoririle specifice serviciului de pază, agenţii de securitate pot primi şi sarcini suplimentare, de natură administrativă, situaţie frecventă acolo unde nu există efective destinate pentru acest tip de activităţi. In principiu, desfăşurarea acestor tipuri de activităţi (de curăţenie, grădinărit etc.) poate constitui o modalitate de înlăturarea a monotoniei şi de umplere a timpilor morţi, cu condiţia ca timpul acordat acestora să nu depăşească o anumită limită, iar solicitările să nu fie atât de grele încât să afecteze timpul necesar pentru odihnă.
Agenţii de securitate îşi realizează munca în locaţiile clientului şi trebuie sa respecte un soi de dublă ierarhie: pe de o parte trebuie să respecte cerinţele profesionale ale angajatorului, pe de altă parte, pe cele ale clientului. Relaţiile subcontractuale vor genera neclarităţi, solicitări ambigue în ceea ce priveşte rolul şi responsabilităţile fiecărei persoane ce îşi desfaşoară activitatea de muncă în acelaşi loc. Cand lucrătorii unor firme diferite sunt implicaţi în acelaşi mediu de muncă (de ex. muncitorii dintr-un şantier, împreună cu agentul), relaţiile de muncă devin mai complexe şi pot complica coordonarea activităţilor. Aceasta poate produce dezorganizare, tensiuni şi confuzie în ceea ce priveşte sarcinile, resposabilitaţile sunt slab definite, iar agentului îi va fi dificil să indeplinească aşteptările de rol, acest lucru ducand la insatisfacţie cu munca. Solicitările ambigue se referă şi la faptul că personalul de securitate este deseori solicitat de client sau de public să-şi depăşească rolul şi responsabilităţile şi să acţioneze într-un mod nelegitim sau într-unul în care nu este competent.
In meseria de agent de securitate există destul de des riscul apariţiei unor responsabilităţi suplimentare, iar munca în sine presupune o permanentă diversitate, adaptare, prioritizare a sarcinilor iniţiale. Uneori, atenţia trebuie focalizată asupra câtorva elemente în acelaşi timp pentru a putea reacţiona rapid la ceva neaşteptat. De exemplu, la controlul accesului, agentul trebuie să identifice zeci de persoane în scurt timp, să ia rapid decizii (fără a avea toate informaţiile necesare), sarcini ce implică procesarea unei cantităţi mari de informaţii şi declanşarea de procese cognitive, ce pot duce la supraîncărcare mentală. Poate apărea şi o problemă opusă. Există câteva slujbe de noapte unde agentul trebuie să monitorizeze sediul clientului singur, încărcătura nu este foarte stimulativă şi poate avea efecte negative asupra sănătăţii. Reducerea sau chiar absenţa informaţiilor provenite din mediul exterior afectează funcţionarea mecanismelor psihice (atenţie, percepţie), fapt ce se reflectă în plan mental prin stări de plictiseală, nerăbdare. Consecinţa este scăderea vigilenţei şi impulsionarea agentului de securitate de a se ocupa de anumite activităţi care îl pot distrage de la responsabilităţile sale.
