Riscurile de securitate ale companiilor si razboaiele hibrid
Siguranta publica este o rezultanta a mai multor factori, astfel ca, pe langa structurile statului de aparare si mentinere a ordinii, securitatea privata joaca si ea un rol deosebit si poate fi si chiar este un contribuitor semnificativ la asigurarea unui climat de siguranta la nivelul intregii societati.
Potrivit lui Gabriel Badea, Presedintele Federatiei Serviciilor de Securitate din Romania, peste 60% din infrastructura vitala a Romaniei se afla in administrare privata si atrage atentia ca in contextul unei escaladari a conflictelor hibride precum cel din Estul Ucrainei, o reconsiderare a politicilor, strategiilor, programelor si capabilitatilor de mentinere a ordinii sociale si prevenirea infractiunilor este necesara, mai ales pentru tarile din imediata vecinatate a respectivelor zone de conflict, asa cum este si cazul Romaniei.
Cititi, in continuare, integral, opinia domnului Gabriel Badea, legata de riscurile de securitate ale companiilor ce opereaza in apropierea zonelor de conflict.
Riscurile de securitate pentru companii se dubleaza odata cu apropierea de zonele de conflict
Recentele evenimente din Ucraina au adus in atentia opiniei publice un nou concept de conflict, si anume „razboiul hibrid”: o varietate de conflict armat, care se poarta cu trupe regulate si manevre militare de tip clasic, dar mai ales prin folosirea unei largi palete de mijloace si metode de lupta neconventionale, operatiuni speciale, actiuni de factura diversioniste purtate cu forte neregulate, grupari paramilitare.
Spatiile de conflict, cu precadere razboaiele hibrid, au o mare capacitate de a propaga in jurul lor instabilitate si insecuritate in plan politic si social, care se poate materializa inclusiv printr-o crestere cantitativa, dar si in intensitate a criminalitatii din teritoriile statelor adiacente.
Cel putin trei factori contribuie la contagiunea destabilizatoare. De regula in respectivele zone de lupta se pot concentra mari cantitati de armament usor si munitie aferenta, care astfel pot fi relativ usor accesate de potentiali infractori si folosite in comiterea de infractiuni. Conflictele hibirid au capacitatea de a atrage in numar mare si elemente aventuriere predispuse sa se angreneze in actiuni de violenta extrema, unii dintre acestia avand deja antecedente in sfera criminalitatii de drept comun. Criminalitatea organizata poate fi ea insasi o componenta de baza in purtarea razboaielor hibride si poate fi folosita cu predilectie pentru a destabiliza si demoraliza adversarul, pentru a crea dezordine si a sabota procese si functiuni critice pentru infrastructura economica si logistica, dar si pentru a-si finanta operatiunile militare.
De exemplu, organizatia Statului Islamic din Irak si Siria (ISIS) este recunoscuta ca recurge la extorcari, jafuri si rapiri pentru a-si asigura resursele financiare pentru sustinerea grupurilor sale militante care in prezent controleaza portiuni semnificative din cele doua tari mai sus amintite.
Un exemplu de propagare transfrontaliera a criminalitatii, generate de apropierea de zone de conflict, este jaful comis in luna mai a acestui an la Chisinau, in Republica Moldova. O actiune deosebit de violenta asupra unui transport de bani, savarsita cu metode, mijloace si armament de razboi, soldata cu un mort si mai multi raniti grav. Ulterior, s-a dovedit ca autorii acestei operatiuni erau persoane cu pregatire si experienta militara avansata, unii dintre ei implicati deja in conflictele din Ucraina sau care se pregateau sa se alature ca si combatanti activi in formatiunile insurgente de la granita Ucrainei cu Rusia.
Scenariul in care elemente insurgente inarmate, scapate de sub control, ar putea migra catre teritorii invecinate zonelor de conflict, unde se pot angrena in activitati infractionale de mare pericol social sau de natura sa destabilizeze ordinea sociala ar putea fi perfect plauzibil, inclusiv pentru tara noastra. Sigur, din perspectiva Romaniei, tara membra a Uniunii Europene si a Tratatului Nord-Atlantic, razboiul hibrid din tara vecina nu este de natura sa induca ingrijorari majore, cel putin in plan militar.
Peste 60% din infrastructura vitala a Romaniei se afla in administrare privata
In contextul unei escaladari a conflictelor hibride precum cel din Estul Ucrainei, dar nu numai, o reconsiderare a politicilor, strategiilor, programelor si capabilitatilor de mentinere a ordinii sociale si prevenirea infractiunilor este necesara, mai ales pentru tarile din imediata vecinatate a respectivelor zone de conflict, asa cum este si cazul tarii noastre.
Siguranta publica este o rezultanta a mai multor factori, astfel ca pe langa structurile statului de aparare si mentinere a ordinii, securitatea privata joaca si ea un rol deosebit si poate fi si chiar este un contribuitor semnificativ la asigurarea unui climat de siguranta la nivelul intregii societati. La nivelul anului 2013, nu mai putin de 13,000 infractori au fost trimisi dupa gratii de catre angajatii firmelor private de securitate din Romania. Un numar de 118,000 de detinatori de bunuri si valori aveau deja sisteme de alarma conectate la centrele de monitorizare ale societatilor specializate de securitate.
In marea lor majoritate, obiectivele economice si sociale, procese industriale si infrastructurile critice, din toate domeniile si sectoarele publice si private, sunt protejate in prezent, exclusiv cu masuri de securitate privata.
In acelasi timp, actele teroriste, care au ca principal scop crearea unor stari emotionale puternice in randul opiniei publice legate de cauzele lor politice, au si un impact economic mult mai mare in ultima perioada, fata de cum era cunoscut.
In afara de numarul mare de victime si distrugerile directe, in urma atacurilor devastatoare din 11 septembrie 2001 asupra Turnurilor Gemene (WTC) din New York, liniile aeriene americane au inregistrat pierderi masive, ca urmare a reducerii cererii de bilete cu peste 30%, iar in acest context unele dintre ele fiind nevoite sa-si declare falimentul, ceea a ce a rezultat in desfiintarea unui mare numar de locuri de munca.
Mai mult decat atat, pe langa cele 430 de companii care au fost direct afectate avand sediul in cele 2 turnuri, alte 14,000 de companii din diverse domenii de activitate au suferit pierderi majore in urma acestor atacuri teroriste si o mare parte dintre acestea si-au inchis portile definitiv.
Una dintre cauzele principale care a dus la inchideri in masa de firme si companii in urma atacului de la 11 septembrie a fost lipsa unor solutii alternative care sa asigure reluarea activitatilor in alte spatii decat cele care au fost distruse sau au devenit indisponibile, precum si dificultatile in recuperarea si restaurarea informatiilor legate de afacerile in derulare, pierdute si ele ca urmare a dezastrului.
Lipsite de spatii si de suportul informational, aceste companii au fost nevoite sa-si intrerupa operatiunile curente pentru o lunga perioada de timp, perioada in care au pierdut clienti si oportunitati de afaceri si in final nu au mai reusit sa se redreseze.
Aceasta inlantuire nefericita de circumstante ar fi putut fi intrerupta si consecintele evitate, daca ar fi existat o preocupare sistematica pentru tratarea si managementul riscurilor.
Amenintari din categoria celor din care au rezultat atacurile de la 11 septembrie sunt greu de prevazut si prevenit prin solutii si masuri clasice de securitate. In actualul context geo-politic, insa, astfel de evenimente nu mai sunt atat de improbabile, asa cum pareau in urma cu 10-15 ani.
In contextul geo-politic actual, amenintari si pericole care pareau indepartate, au astazi probabilitatea materializarii in crestere semnificativa, deci consultantii de securitate, evaluatorii de risc trebuie sa fie pregatiti si in masura sa proiecteze si sa recomande masuri si solutii de securitate apte sa faca fata nu numai riscurilor „normale”, specifice unei perioade de pace, ci si celor ce ar putea fi generate de proximitatea zonelor de conflict militar hibrid sau chiar de o escaladare a tensiunilor politico-militare in regiune si in lume, asa cum este cazul in aceasta perioada.
O importanta deosebita trebuie acordata acelor obiective definite ca infrastructuri critice nationale si infrastructuri critice europene. Ele asigura functiuni vitale ale societatii precum sanatatea, transporturile, furnizarea de energie, gaze si combustibili, retele de distributie a apei potabile, sistemul bancar si circuitele financiare, infrastructuri informatice si de comunicatii etc. Data fiind importanta strategica a unor astfel de infrastructuri, securizarea acestora este reglementata prin lege atat la nivel national, cat si in ansamblu la nivelul Uniunii Europene.
Planificarea masurilor de recuperare si restaurarea rapida a functiunilor de baza a unei companii poate face diferenta intre viata si moarte. Astfel, in functie de expunerea si specificul fiecarei companii, un management competent al riscurilor trebuie sa aiba in vedere existenta si mentinerea unor planuri de recuperare dupa accidente, planuri de contingenta – prin care operatiuni critice ale companiei pot fi derulate pe fluxuri alternative – si planuri de continuitate a afacerilor. Toate sunt destinate sa sprijine companiile sa functioneze si in situatii in care functiuni importante ale acestora, precum furnizarea de utilitati sau materie prima, infrastructura de date sau comunicatii, devin indisponibile.
In conditiile unei volatilitati crescute a mediului economic si politic, problematica managementului riscurilor, care de multe ori este tratata de o maniera formala si fara substanta, trebuie reevaluata si gestionata cu responsabilitate si profesionalism, nu numai la nivelul structurilor statale, cat mai ales de catre mediul privat, unde sunt concentrate cele mai multe valori, structuri si functiuni vitale, de o mare semnificatie la nivelul general al societatii.
Gabriel Badea (MBA, MSc Risk &Security Management, FsyI)
Presedintele Federatiei Serviciilor de Securitate din Romania
