Reactii rapide – conditie sine qua non in securitate?
La o scurta trecere in revista atat a fiselor de post pentru agentul de securitate/ paznic/ agent de interventie paza si ordine, etc, cat si a anunturilor cu oferte de munca pentru personalul din securitate, apare des conditia ca acestia sa dispuna de reactii rapide. Dar oare aceste reactii rapide sunt intotdeauna benefice? Sau sunt uneori necorespunzatoare, daca nu chiar contraindicate? Este reactia rapida o conditie sine qua non in securitate sau ar trebui sa fie preferata orientarea spre actiune, operativitatea ca fiind calitati de care ar trebui sa dispuna acestia pentru a performa corespunzator?
Nu putine sunt momentele in care un agent de securitate cu reactii rapide poate actiona in defavoarea societatii de securitate angajatoare in mod direct sau a obiectivului pe care acesta il are sub paza, actionand in graba, fara o deliberare suficienta. Acest fapt vine cu consecinte directe asupra beneficiarului serviciilor de paza, fapt ce se rasfrange tot asupra societatii de securitate intr-un final, insa intr-un mod indirect. Dar si nevoia de activitate dusa la extreme, nerabdarea si nelinistea cand nu are nimic de facut trebuie testate in cadrul selectiei. Reactiile rapide caracterizeaza si un comportament impulsiv, oamenii reactioneaza prin impuls, condusi de sentimente tranzitorii, este o trasatura de personalitate caracterizata prin inclinatia unui individ de a initia un comportament adecvat, fara chibzuire asupra consecintelor ulterioare a actiunilor lor, ce actioneaza sub impulsul de moment. E strans legata de asumarea riscurilor, lipsa de planificare, si de constientizare a gandurilor persoanei, desi face parte din comportamentul normal, contribuind, pana la urma, la functionarea adaptativa.
Dinamismul trebuie sa caracterizeze agentul de securitate, la fel si prezenta de spirit in situatii presante, iar capacitatea acestuia de mobilizare in sarcina a acestuia depinde in foarte mare masura de pattern-ul comportamentului pe care il adopta in situatiile de esec, de sensibilitatea la critici, si, poate cel mai important, de increderea in sine de care acesta dispune. Desi preferinta agentilor de securitate pentru activitati ce presupun actiune in defavoarea celor ce implica pasivitate, reactivitatea emotional, ar trebui vazute ca fiind o calitati dezirabile in obiectivele cu fluctuatie mare de persoane in zona, cu grad crescut de risc al patrunderii intr-un obiectiv cu bunuri de valoare si tentative anterioare de sustragere a lor, insa exista si obiectivele izolate. Iar acolo, reactiile rapide, orientarea spre actiune se traduc ori printr-un consum de energie inutil, ori prin frustrare, care va duce treptat la insatisfactie cu munca.
