Prabusirea din Alpii Francezi aduce in discutie masurile pentru control acces

În urma incidentului Germanwings Airbus A320, au fost ridicate întrebări nu doar asupra sănătății mintale, ci și a tehnologiei de control acces.

Potrivit înregistrărilor convorbirilor din avion, copilotul s-a încuiat în cabină și a intrat cu avionul în munții din Alpii Francezi. Investigațiile ulterioare au confirmat acest fapt. Astfel, au fost puse în discuție toate elementele care au dus la acest eveniment, inclusiv controlul asupra dispozitivelor de încuiere.

Dispozitivul de încuiere din cabină este un switch care nu este localizat lângă ușă și care are trei poziții: ,,ușă deschisă”, ,,ușă încuiată, dar care poate fi deschisă atunci când codul corect este introdus în dispozitivul din afara ușii” și ,,ușă încuiată care nu răspunde la codul PIN, chiar și când este introdus codul corect”, informează Source Security.

Al treilea mod durează doar cinci minute, ceea ce înseamnă că dacă ambii piloți sunt incapacitați, alți membri pot intra în cabină. Însă statutul de încuiere poate fi reîinnoit manual de către un individ din interiorul cabinei, lucru care s-a întâmplat și în zborul 9525.

Înregistrările nu vor fi redate publicului, însă investigatorii au spus că au putut auzi pilotul spunând că vrea să intre în cabină în repetate rânduri și că acesta a încercat să spargă ușa, în timp ce alarmele răsunau, iar pasagerii țipau. Căpitanul Patrick Sonderheimer ar fi putut să îl observe pe copilotul Andreas Lubitz printr-un vizor și ar fi putut vedea că acesta respira normal și că acesta a cauzat prăbușirea avionului, au spus investigatorii.

Măsurile de securitate aplicate în aviație, precum și măsurile de precauție din cabina pilotului au originea în actele de terorism. Deturnarea curselor aeriene a început din anii 1930, dar măsurile fizice menite să protejeze piloții de către deturnatori au fost doar relevante, deoarece cabina a devenit o parte distinctă a avionului, separat de fuselaj printr-o ușă.

Ca măsură de precauție, unele companii americane au stabilit că dacă un pilot are nevoie de o pauză pentru confort, un alt membru al personalului va sta cu pilotul care a rămas. Directorul Lufthansa, Carsten Spohr, a refuzat să promită că această măsură va fi implementată și în compania sa, pentru care Germanwings este subsidiară. Se înțelege faptul că agenții responsabili pentru combaterea actelor de terorism reprezintă o raritate pentru zborurile cu bugete limitate. În acest caz, un asemenea agent ar fi putut fi de ajutor doar dacă ar fi putut arunca ușa în aer.

Sănătatea mintală a lui Andreas Lubitz nu este un subiect de studiat pentru sursele media specializate în sectorul de securitate fizică. Astfel, evenimentul trebuie analizat în funcție de termenii relevanți pentru acest domeniu, anume control acces și protecția muncitorului individual.

Din punctul de vedere al controlului accesului, este normal ca atunci când trei încercări de a pătrunde într-o încăpere eșuează, o cameră PTZ va observa individul. De asemenea, un manager ar putea să se adreseze individului și să întrebe dacă există o problemă și va oferi ajutor, în caz că individul este un vizitator legitimat. Într-un mediu convențional, căpitanul Sonderheimer ar fi putut primi ajutor după ce a încercat să introducă de trei ori codul și nu a deblocat ușa.

Aceste paralele au relevanță, însă nu pot îndeplini toate condițiile de prevenire a tuturor amenințărilor care privesc avioanele. Se știe faptul că Sonderheimer avea un motiv evident pentru a pătrunde în cabină, însă dacă un terorist l-ar fi amenințat cu cuțitul, iar degetele sale ar fi fost puse pe tastatură pentru a deschide ușa cabinei, atunci ar fi fost dorit rezultatul opus, iar copilotul ar fi putut pilota avionul singur.

Având în vedere ce s-a întâmplat, perspectiva experților poate fi distorsionată, însă aspectele fundamentale ale controlului accesului rămân la fel. Astfel, este necesară stabilirea unui echilibru între ușurința de a accesa o încăpere și protecția adecvată a oamenilor și a bunurilor.

De asemenea, deși niciun alt caz nu este la fel de clar ca acesta, alte trei prăbușiri de avioane din ultimii 30 de ani au avut drept cauze posibile tentativa de suicid a piloților, după cum au stabilit investigatorii. Mai presus de toate, este necesară asigurarea faptului că un protocol rigid nu împiedică o abordare flexibilă sau inițiativa individuală atunci când vine vorba de răspunsul la circumstanțe imprevizibile.