Codul albastru al tacerii vs tragerea semnalului de alarma
Regula nescrisa intalnita printre ofiterii de politie, denumita si “codul albastru al tacerii”, este un fenomen ce presupune neraportarea greselilor sau abaterilor unui alt coleg politist din timpul serviciului. Poate nu atat de bine structurat ca in securitate publica, acest fenomen se regaseste totusi si in securitatea privata, prezentand aproape aceleasi caracteristici.
Se observa mai frecvent in obiectivele unde se realizeaza paza prin doua sau mai multe posturi, traduse in cel putin patru agenti de paza colegi, unde sistemul de valori al agentilor de securitate este actionat de sentimente puternice de protejare a celorlalti colegi cu care desfasoara paza, de invingerea inamicului, simpla prezenta a acestuia crescand in intensitate sentimentele, frica, dar si increderea intre acestia. Surprinzator este insa faptul ca cei mai multi dintre agentii de securitate nu vad intotdeauna potentialii intrusi ca reprezentand inamicul, acesta fiind intruchipat, in schimb, de inspectorul de securitate, de seful de tura sau oricare alta autoritate din societatea de paza.
Indatoririle agentilor de paza, printre care si riscul de atac, genereaza un sentiment de loialitate si solidaritate care explica in mare masura acest cod, ca si mentalitatea de noi impotriva lor care face ca acestia sa se sprijine unii pe ceilalti, turnatorii fiind agentii care raporteaza abaterile, destul de putini in comparatie cu ceilalti datorita fricii de consecinte ce joaca un rol foarte important, printre care se numara ruperea prieteniilor, pierderea sprijinului, a sentimentului de camaraderie, plus potentiale amenintari fizice. Astfel, daca agentii de securitate sunt intrebati legat de un incident datorat unei erori a unui coleg, acest cod al tacerii se observa in declaratiile mincinoase ale acestora de a nu avea cunostinta despre nicio greseala comisa cu sau fara buna stiinta. In incercarea de a respecta acest cod al tacerii, nu de putine ori se ajunge chiar si la actiuni de falsificarea a documentelor, a rapoartelor, chiar si a dovezilor unor acte imorale/ilegale petrecute in post, fie ca vorbim despre uitarea punerii unui lacat, de consumul de alcool in timpul serviciului sau alte neglijente legate de serviciul de paza. Uneori se fabrica chiar si povesti, pentru a avea si mai multa credibilitate, iar abateri ca acestea sunt foarte frecvente.
