Interviu cu Marius Retegan – Director General Helinick si membru fondator ARTS

Citiţi mai jos un interviu realizat de Securityportal.ro cu Marius Retegan, Director General Helinick şi membru fondator ARTS

1. Cum caracterizaţi piaţa de securitate din România?

Piaţa de securitate are trei componente bine definite.

– pază, monitorizare şi intervenţie, transport valori şi procesare cash

– securitate şi siguranţă electronică

– piaţa de securitate mecanică.

În întregul ei, “piaţa de securitate” este una de o importanţă semnificativă, cu o valoare în creştere, de aproximativ un miliard de euro. Sectorul de securitate şi siguranţă electronică este o componentă tehnologică şi de servicii de inginerie a acestei pieţe, reprezentând un segment atractiv şi dinamic, cu peste 1500 de jucători. În anul 2010, am estimat valoarea acestei pieţe la 240-260 de milioane de euro. Piaţa de securitate şi siguranţă electronică este încă departe de maturitate.

Pe durata ultimilor patru ani, sectorul şi-a pierdut din efervescenţă. În plus, acest proces a fost accentuat de criza economica, astfel că nivelul de structurare care să ofere confort tuturor actorilor de pe piaţă are încă nevoie de multe ajustări.

2. Cum credeţi că va evolua piaţa pe termen mediu?

Pe termen mediu, este foarte probabilă o revenire a pieţei de securitate şi siguranţă electronică pe un palier cu 2 cifre cel mai probabil între 15-20% (pe scenarii optimiste chiar peste 20%). Cea mai mare atenţie, însă, trebuie îndreptată asupra evoluţiei acestor sectoare pe termen scurt. Contextul european, instabil din punct de vedere economic, inevitabil influenţează şi dinamica pieţelor din România.

3. Care sunt principalele neajunsuri ale mediului de securitate din România (companii, legislaţie, instituţii relevante ale statului, scandaluri, management etc) şi care credeţi că ar fi câteva soluţii posibile?

Una dintre deficienţele acestei pieţe este cauzată chiar de sistemul legislativ, mai exact de lipsa de coerenţă, dar şi de consecvenţa în propunerea, conceperea şi aplicarea legilor.

Un alt aspect important este legat de nivelul scăzut al “culturii de securitate” la nivelul societăţii româneşti. Aceasta implică atât adoptarea standardelor tehnice, cât şi aplicarea lor pe diferite direcţii de piaţă. În plus, nu există “pârghiile de echilibru” care să reglementeze obiectiv relaţiile de piaţă. Două dintre aceste pârghii (prezenţa unor consultanţi de specialitate, independenţi, şi implicarea societăţilor de asigurări) sunt aproape inexistente. Prezenţa acestora ar putea contribui la crearea unui climat de ordine, la educarea clienţilor şi a jucătorilor din piaţă, dar şi la o dezvoltare mai coerentă şi predictibilă a acestui sector.

4. Care consideraţi că ar fi principalele elemente ce definesc, în prezent, societatea românească (violenţa în şcoli, orientarea spre câştiguri uşoare, desconsiderarea legii, puterea instituţiilor statutului etc.) şi au impact semnificativ asupra pieţei de securitate?

Societatea românească a suferit şi suferă mult în drumul de la o societate închisă şi ermetizată politic la un model nou de societate, în care valorile umane să fie mai pregnante şi mai bine puse în valoare. Este evident că lipsa unei elite politice îngreunează acest drum, făcându-l mai lung şi mai sinuos decât cel al altor ţări care au plecat, în 1989, ca şi România, din “estul sălbatic”. Din păcate, crizele succesive care lovesc societăţile dezvoltate, începând din 2007 cu SUA, şi ajungând azi la criza datoriilor suverane în “bătrâna Europă” afectează dramatic şi dezvoltarea societăţii româneşti în ansamblul ei. Cu toate reformele din ultimii 20 de ani, contextul social a devoalat multe probleme cum ar fi violenţa în scoli (în creştere alarmantă în ultimii ani), incidente legate de furturi sau realizarea unor câştiguri uşoare. Toate aceste fenomene sunt, fireşte, de competenţa autorităţilor statului, însa, devin implicit şi oportunităţi pentru jucătorii din piaţa de securitate şi siguranţă electronică. Pe scurt, eu cred că încă ne căutăm un drum, nu am terminat reformele legate de vechiul sistem şi nu suntem capabili să ne fixăm nişte priorităţi pe termen mediu şi lung.

5. Cum apreciaţi mediul concurenţial şi respectarea legalităţii?

Mediul concurenţial este un subiect sensibil, fiind totodată un indicator al aplicării şi respectării legilor, un parametru legat de o anumită cultură profesională, de criterii şi valori etice şi, nu în ultimul rând, de un anumit standard de bunăstare.

Fără a a mă eschiva de la un răspuns precis, este clar că mai sunt lucruri care pot fi îmbunăntăţite şi sincer vorbind cred că mediul concurenţial există. Este însă destul de “sălbatic/primitiv” şi de multe ori instinctul de supravieţuire este strategia multor jucători. Poate şi “cultura alegerii preţului cel mai mic cu orice preţ” este un factor care nu încurajează o concurenţă corectă şi profesională. Pe piaţa de securitate şi siguranţă electronică sunt peste 1500 de societăţi active care generează un mediu concurenţial câteodată vizibil şi destul de gălăgios. Cred că asiguratorii ar putea face “puţină ordine”, dar şi instituţiile de reglementare şi control ar ajuta ca mediul concurenţial să se dezvolte mai bine şi mai sănătos.

6. Care credeţi că ar trebui să fie rolul Poliţiei Române în ecuaţia securităţii? Dar al organizaţiilor de breaslă sau al companiilor de asigurări?

Rolul “Poliţiei Române” în ecuaţia pieţei de securitate şi siguranţă electronică din România nu este încă definit complet şi/sau corect, deşi în ultimii 7-8 ani s-au făcut progrese. Poliţia Română face eforturi şi pare să-şi găsească o poziţie normală de “controlor şi verificator”. Resursele materiale limitate, dar şi lipsa unei politici coerente pe acest domeniu, au pus în evidenţă carenţele instituţiilor de stat şi inerţia lor proverbială pe calea reformelor. Eu cred într-un rol minimalist al Poliţiei Române în industria de securitate şi pot accepta o prezenţă activă a poliţiei în zona domeniilor de interes pentru stat, cum ar fi proprietăţile statului, sistemul de educatie al statului, sistemul de sănătate al statului, patrimoniul cultural, sau alte domenii unde interesul public cere o implicare directă a statului prin instituţiile sale. Am însă o părere bună despre evoluţia, dezvoltarea, activitatea şi de “prezenţa discretă şi profesională” a “Comandamentului Trupelor de Pompieri”, care la începutul anilor ’90 putea fi definit ca “ruda săracă a Poliţiei”. Cred că “Pompierii” ar putea reprezenta un exemplu bun pentru Poliţia Română, pe zona de sisteme de securitate electronică, fiind parte a Ministerului Administraţiei şi Internelor. Este de apreciat activitatea şi rolul educativ pe care şi l-a asumat ARTS în zona de realizare a unui cadru legislativ mai bun, în educarea şi formarea unor pofesionişti în industria de securitate electronică. Aceste rezultate pozitive vor apărea curând, pentru că în zona de cultură şi educaţie, investiţia este pe termen mediu şi lung şi rezultatele nu pot apărea peste noapte. Aşteptăm şi industria de consultanţă de specialitate să aibă o prezenţă mai bună şi invit pe această cale şi asiguratorii să aibă o voce mai puternică şi mai clară în această industrie.

7. Cum apreciaţi nivelul culturii de securitate la nivelul companiilor din piaţă, atât al celor din domeniul securităţii, cât şi al celor ce beneficiaza de astfel de servicii?

Aşa cum am mai menţionat, “cultura în general” este un subiect sensibil şi valorile de măsura şi de evaluare “în zona culturală” s-au modificat dramatic în ultimii ani. Evident, “cultura de securitate” nu face excepţie nici ea. În România, această “cultură de securitate” în domeniul sistemelor electronice s-a dezvoltat de la “zero” şi în lipsa unui cadru legislativ coerent şi organizat a evoluat excesiv pe componenta cantitativă şi mai puţin pe cea calitativă. Cred că nivelul scăzut al culturii de securitate, atât la nivelul clienţilor cât şi la nivelul jucătorilor, dar şi lipsa unui cadru de reglementare este poate cel mai mare factor de risc pentru industria noastră.

8. Cat de importantă este componenta de securitate în compania dvs (sau în grupul de companii din care face parte)?

Pentru orice companie securitatea şi siguranţă se numără, probabil, printre primele 10 priorităţi. Siguranţa electronică e legată mai mult de clădiri, în timp ce securitatea electronică e legată de profilul fiecărei companii. Dispunem de cele mai bune sisteme de securitate şi siguranţă electronică în organizaţie, avem o prezenţă activă în Bucureşti, dar şi în alte 5 oraşe importante unde ne securizăm atât clădirile, cât şi documentele şi avem implementate proceduri care nu stânjenesc activitatea angajaţilor.

9. Conduceţi o companie de succes pe piaţa din România. Care a fost reţeta succesului? Care au fost cele mai importante momente din istoria companiei ce au marcat evoluţia acesteia, cu bune şi cu rele?

De la contextul economic, la echipă şi strategie, sunt mulţi factori care ajută o companie să se transforme într-o afacere de succes. Compania noastră s-a bucurat de oportunităţile extraordinare de acum 21 de ani, peste care a fost adăugată multă muncă, dar şi pasiune şi răbdare. Respectul pentru clienţi şi pentru angajaţi reprezintă principiul profesional după care ne ghidăm. Dacă e să privim spre trecut, sunt multe momente plăcute, dar şi multe momente dificile sau critice care ne-au marcat scurta istorie de 21 de ani. Cu siguranţă momentele dificile sau chiar unele “înfrângeri de etapă” ne-au făcut mai puternici şi ne-au motivat mai mult. Cred că cel mai greu moment a fost trecerea dintre 1996 şi 1997 după care lucrurile au intrat încet, încet pe un făgaş sinuos, dar normal.

10. Care sunt planurile de viitor ale companiei dvs?

Nu este o perioada în care să visăm şi să ne angajam la “planuri măreţe” cum făceam acum 4-5 ani, dar ne dorim o consolidare a companiei şi chiar o creştere a prezenţei pe piaţa locală. Calitatea colectivului este foarte importantă pentru noi. Unii dintre colegii noştri vor sărbători anul acesta 20 de ani de la angajare în această companie, ceea ce arată că am reuşit mai ales datorită “echipei”. Încercăm să fim inovativi şi să livrăm cele mai noi tehnologii din industrie cu predilecţie “pe platforme deschise”. Serviciile de întreţinere şi menetenanţă (post vânzare) sunt o componentă importantă şi o dorim de cea mai bună calitate, fiind unul dintre diferenţiatorii majori. Nu vizăm extinderi regionale şi ne încăpăţânăm să credem în potenţiaul de creştere şi de maturizare al pieţei locale. În ultimii ani, am reuşit să creştem şi să avem mai mulţi angajaţi chiar dacă profitabilitatea a scăzut. Dar toate au un preţ. Dorim să fim lideri de piaţă şi vrem să fim pregătiţi pentru noile provocări pe care, cu siguranţă, piaţa ni le va oferi.

PROFIL COMPANIE:

– Integrator sisteme de securitate şi siguranţă electronică

– Cifra de afaceri (2010) 18,7 milioane de euro

– Număr mediu de angajaţi (2010): 124

– Gama serviciilor de securitate: proiectare, realizare sisteme integrate de securitate (detecţie tentative efracţie, control acces, TVCI, pază perimetrală, etc) şi siguranţă electronică (detecţie şi semnalizare incendiu, stingere incediu în încăperi închise, anunţare publică şi evacuare, conferinţă şi congres) şi serviciile de mententaţă şi întreţinere a sistemelor instalate.