EXCLUSIV! Interviu cu Liviu Mateescu, General Manager al Romano Electro

Citiţi mai jos un interviu realizat de Securityportal.ro in exlcusivitate cu Liviu Mateescu, General Manager al Romano Electro.

Ilinca Obadescu: Cum caracterizati piata de securitate din Romania?

Liviu Mateescu: Întrebarea are un spectru foarte larg. Piaţa de securitate sau, mai bine zis, denumirea de securitate este foarte, foarte largă. Se înţeleg o mulţime de lucruri prin securitate, dar pentru că vorbim de piaţa de securitate privată din România, aceasta ar fi structurată în 3 direcţii: piaţa de securitate fizică (companii de pază şi intervenţie), piaţa de tehnică de securitate şi piaţa de întreţinere a sistemelor de securitate, care intră din ce în ce mai mult în zona de activitate a firmelor de facility management.

Dacă e să privim puţin în spate, în istoria de peste 20 de ani a pieţei de securitate privată din România, pot să spun că s-a inceput cu această activitate de engineering, deci de tehnică de securitate prin dezvoltarea de sisteme şi introducerea pe piaţă a unor sisteme de reducere a riscurilor cum sunt cele de semnalizare şi detecţie la intruziune,foc, atac la persoană, etc.

Încet, încet au aparut companiile de pază şi intervenţie private. Cu timpul, ele au început să utilizeze şi sisteme tehnice de securitate pentru a-şi îmbunătăţi activitatea de bază, cea de securitate fizică. La ora actuală marile companii de securitate privată au înglobate si departamente tehnice, acest domeniu care aparţinea firmelor de tehnică de securitate de la începutul anilor ’90, care există şi în prezent dar fac fata tot mai greu amenintarilor din piata.

Un alt aspect al pieţei de securitate îl reprezintă întreţinerea acestor sisteme tehnice pentru ca, fără întreţinere, ele sunt de multe ori nefuncţionale sau îşi pierd din caracteristicile care le fac utile în cazul unor evenimente. Această piaţă a apărut în special după începutul crizei economice, când sistemele au început să fie mult mai mult reparate şi întreţinute decât înainte, când se prefera schimbarea lor. De multe ori vedeai electrocasnice şi obiecte bune aruncate pe stradă, pentru că era mai scump să le repari decât să le schimbi. Şi în domeniul nostru, încet, încet s-a ajuns să se pună accentul pe reparat, pe întreţinut şi a început să devină o piaţă. Din păcate pentru firmele de tehnica de securitate, această piaţă de întreţinere este încet, încet captată de firmele mari de facility management, care înglobează mai multe activităţi si care in viitor vor renunta la colaborarea cu firmele specializate.

Aş putea să mai spun despre piaţa de securitate privată din Romania ca este destul de apropiată ca structură şi mentalitate de pieţele vest-europene, dar destul de departe faţă de structura din alte ţări. Aici fac o comparaţie cu Bulgaria, care este tot ţară membră a comunităţii europene, dar acolo gândirea este cu totul alta şi, din punctul acesta de vedere, spun că suntem în trendul european. Sunt o mulţime de lucruri de spus privind directiva europeană a serviciilor care reglementeaza libertatea serviciilor pe întreg cuprinsul Uniunii Europene, putem vorbi şi despre armonizarea standardelor europene, ceea ce ar însemna că echipamentele sunt si vor fi libere pe piaţă dacă sunt conforme cu standardele europene, ceea ce creează o piaţă liberă europeană, o concurenţă la nivel european. Asadar, nu mai putem vorbi numai de o concurenţă internă.

Cum credeţi că va evolua piaţa din România pe termen mediu?

Pe termen mediu, va evolua în ritmul evoluţiei societăţii româneşti. La ora actuală, eu consider că este o evoluţie echilibrată şi normală, ce a fost în trecut a fost puţin exagerat. Lumea spune că suntem în criză economică, dar eu apreciaz că suntem în stadiul de a ajunge la normalitate, deci eu cred că evoluţia va fi lentă sau, mai bine zis, în acord cu evoluţia economiei romaneşti, cu dezvoltarea mentalităţii poporului român, gradului de educaţie şi de cultură. Nu a existat în concepţia românului acest termen de securitate bine structurat, bine delimitat, decat in vechea acceptiune mult blamata. E un termen relativ nou cu care trebuie să ne obişnuim sub forma asta. Domeniul acesta interacţionează cu foarte multe alte domenii, încerc să menţionez aici, pentru că m-aţi întrebat de evoluţia pe termen mediu, doar de piaţa construcţiilor. Atâta timp cât construcţiile nu mai merg cum au mers înainte nu vor mai fi nici prea multe proiecte noi. În schimb trebuie întreţinute cele vechi, deci piaţa de mentenanţă şi de service va creşte, după părerea mea. Tot ceea ce specifica legislaţia din România ca fiind obligatoriu va trebui să se facă, iar asta va aduce o creştere. Aşadar domeniul acesta este un domeniu reglementat din păcate şi din fericire. Din păcate pentru că sunt nişte îngrădiri impuneri şi nu poţi să acţionezi liber şi să se creeze un echilibru de piaţă adevărat. Din fericire pentru că, de multe ori, oamenii neglijează aspectul securităţii şi atunci, dacă nu vine cineva, o autoritate să le impuna să ia nişte măsuri minime, ele nu sunt luate şi consecinţele sunt, de multe ori, foarte grave, aşa că nu poţi stii exact ce e bine şi ce e rău.

În alte ţări europene, nu se implică atât de mult autoriatea în această piaţă privată de securitate. Acolo se implică, în schimb, asiguratorii care echilibrează acest mecanism si care ofera o piaţă importantă firmelor de tehnică de securitate şi firmelor de securitate fizică, prin ei se reglează aceste mecanisme. Aceste firme reduc riscurile, iar asiguratorul despăgubeşte clientul.

O să revenim la acest subiect. Care sunt principalele neajunsuri ale mediului de securitate din Romania (companii, legislatie, institutii relevante ale statului, scandaluri, management etc) si care credeti ca ar fi cateva solutii posibile?

Aş putea repeta că nu există o cultură şi o educaţie suficientă în acest domeniu.

Începând de la distribuitor până la beneficiarul final?

Da, practic tot lanţul. Cred ca mai trebuie să treacă ceva ani ca oamenii să înteleagă aceste mecanisme. Consider că prima condiţie ca piaţa să se dezvolte este să fie înţeleasă, acceptată, cunoscută. De multe ori se poate pune întrebarea dacă dezvoltarea economică duce la creşterea civilizaţiei sau dacă civilizaţia şi educaţia duc la creşterea economică. Cred că întotdeauna se porneşte intâi de la gradul de educaţie care duce la creşterea economică şi nu invers. Tot la fel şi aici, pin educaţie şi prin pregătire, trebuie să ajungem la creştere economică şi inclusiv la creşterea pieţei de securitate, prin educarea întregului lanţ de care vorveam mai devreme.

Care consideraţi că ar fi principalele elemente ce definesc în prezent societatea românească şi au un impact semnificativ asupra pieţei de securitate? Violenţa în şcoli, orientarea spre câştiguri uşoare, desconsiderarea legii, puterii instituţiilor statului?

Evident, primele două exemple sunt clare, ultimii 20 de ani nu au adus nişte modele deosebite în ochii tinerilor care s-au format ca oameni în aceşti ani. Chiar dacă avem legi, chiar dacă există instituţii, nu există aplicarea legii. Nu putem spune ca nu există legi in România. Există legi, dar nu prea nu se teme nimeni de aceste legi pentru că în momentul când ele sunt încălcate, nu se întâmplă nimic, exemple din acestea sunt nenumărate: de la cele mai importante personalităţi, până la cele mai nesemnificative. Practic oamenii nu văd că încălcarea legii conduce spre nişte pedepse care să constituie nişte exemple care să nu fie urmate. Presupun şi cred că aşa este, pentru mulţi ani, în societăţile democratice, aplicarea legii şi aplicarea pedepselor pentru nerespectarea legii au constituit nişte piedici esenţiale în creşterea infracţionalităţii şi au reprezentat exemple concrete pentru oamenii din societăţile respective. Incet, încet această disponibilitate spre a nu respecta legea a dispărut, astfel încât nu se mai pune problema să nu respecţi nişte reguli de conduită sau nişte legi, pentru că ştii de dinainte ce te aşteaptă. Din păcate aici nu prea sunt exemple, iar atunci oamenii îşi iau libertatea să facă cum le trece lor prin cap.

Nu există exemple şi există pârghii prin care poţi să ieşi din situaţii...

Exact. Intotdeauna există parghii, portiţe. O pedeapsă, în cazul în care s-a dat, aflii că este cu suspendare şi în loc de un an este de două zile şi aşa mai departe. Practic nu există teama asta. Chiar ascultam un interviu recent la radio, puneau întrebări de genul: pentru un milion de euro ai sta în puşcărie 2 ani şi erau intevievaţi tineri care răspundeau aproape toţi, afirmativ, fără niciun fel de indoiala. Pentru un milion de euro ar sta în puşcărie doi ani, pentru că nu ţi se întâmplă nimic în acei doi ani, iar după aceea rămâi bogat.Nu îşi puneau în niciun fel problema că vor ramâne cu o tinichea de coadă că au stat doi ani în puşcărie, îşi puneau doar problema că vor rămâne bogaţi pentru că, în ziua de astăzi, au atât de puţine oportunităţi să te îmbogăţeşti încât a primi un milion de euro pentru doi ani de puşcărie li se pare o afacere formidabilă, aşa că nu trebuie să ne mirăm de această atitudine.

Cum apreciaţi mediul concurenţial şi respectarea legalităţii? Exista un flux important de produse importate din spatiul China-Korea prezent pe piaţa de tehnică de securitate din Romania.

Mediul concurenţial pe zona aceasta de distribuţie echipamente, să spunem, se încearcă să se reglementeze. Acum nu ştim cât se va reuşi sau în cât timp se va reuşi. Şi pentru că vorbeai de produsele importate din China, probabil că ştii, există o asociaţie europeană numită Euralarm care are ca scop implementarea şi armonizarea la nivel european a standardelor europene, introducerea acestora în legislaţiile naţionale astfel încât echipamentele care se vor folosi pentru tehnica de securitate din Europa să fie toate conforme cu standardele europene. Asta ar putea reprezenta pe viitor o bariera împotriva produselor de slabă calitate din China sau din alte ţări care doresc sa penetreze pe piaţa europeană. Pe de altă parte, sunt şi firme chinezeşti puternice care observă această platformă de standarde europene şi încearcă să-şi adapteze producţia ca să respecte aceste standarde şi vor penetra pe pieţele europene în ciuda faptului că provin din China, în ciuda faptului că vor plăti taxe vamale şi alte taxe de transport şi aşa mai departe. Pentru momentul actual există o competiţie neloială: unii vin cu echipamente de calitate, în conformitate cu cerinţele legale, alţii vin cu echipamente” no-name” sau cu caracteristici copiate sau doar simulate. Nu ştiu cum se va putea ajunge la o normalitate, pentru că întotdeauna vor exista portiţe de scăpare. Singura soluţie pe care o văd eu ar fi ca beneficiarul să fie conştient de responsabilitatea pe care o are când alege furnizorul de servicii sau de securitate respectiv, să sa se informeze bine şi să isi asume riscurile utilizării unor produse neconforme şi a unor servicii neconforme. În rest, legislaţia se adaptează la cerinţele europene, există o directivă europeană a serviciilor care specifică că anumite servicii ca cele legate de engineering, proiectare, instalare, service, mentenanţă sunt libere pe piaţa europeana, deci nu mai pot fi îngrădite de bariere naţionale. Asta înseamnă că va exista o competiţie la nivel european privind calitatea serviciilor, se lucrează şi la un standard european de servicii care va trebui să uniformizeze calitatea serviciilor pe tot cuprinsul Europei. Această uniformizare a calităţii produselor si serviciilor la nivel european, în principiu va conduce spre o competiţie mai corectă în beneficiul utilizatorului, beneficiarului final, pentru că el trebuie să fie cel care trebuie să fie ferit de aceste trucuri sau aceste neadevăruri privind ofertele şi licitaţiile. El trebuie să fie câştigătorul, el este beneficiarul final până la urmă.

Poate că statul ar trebui sa aiba un rol important prin care să impună educarea pietei – de la fimele de instalatii, paza si protectie pana la beneficiari finali?

Da, întradevăr, asta face parte din procesul de educaţie, de formare profesională a specialiştilor. Ştiţi că se fac cursuri pentru fel de fel de meserii nou create. Asociaţia Română pentru Tehnica de Securitate are în desfăşurare un program de pregătire profesională pentru mai multe meserii: inginer proiectant, inginer de tehnică de securitate, tehnician, are în pregătire multe alte cursuri, se lucrează la creşterea nivelului de pregătire profesională pe acest domeniu de activitate. Repet, apariţia în viitorul apropiat a standardelor europene de servicii va crea această competiţie echitabilă între prestatori, în sensul că primul lucru pe care îl va întreba beneficiarul va fi „Eşti certificat conform standardului european să faci servicii de cutare, cutare, cutare? Dacă da, atunci eu selectez numai acele companii care sunt certificate.” Este un fel de similaritate cu echipamentele. Nu se aleg decât echipamente certificate şi competiţia se desfăşoară între cele certificate conform aceluiaşi standard. Nu o să iau un produs fabricat în Statele Unite conform standardului UL, un produs fabricat în Europa şi un produs fabricat în Canada să le compar, deoarece nu sunt aceleasi criterii de comparatie.

Care credeţi că ar trebui să fie rolul poliţiei române în ecuaţia securităţii?

Cred că poliţia română ar trebui să aibă un rol de supervizor în ecuaţia aceasta a securităţii. Părerea mea este că trebuie să licenţieze firmele, deci trebuie să le verifice. Din acest momen, din punctul meu de vedere, ar trebui să nu mai existe un control la fiecare aplicaţie pe care firmele respective o fac, de exemplu la momentul actual se cere ca proiectele să fie avizate, verificate. Nu cred că este un lucru corect pentru că din momentul în care ai certificat o companie pentru proiectare si execuţie, consideri că este capabilă să facă acest lucru. Este ca şi cum cineva mi-a dat licenţa de inginer, după care vine să mă verifice la fiecare lucrare pe care o fac eu dacă sunt cu adevărat inginer sau nu. Deci m-ai licenţiat într-un program de liceţiere care îţi dovedeşte cine sunt, cum sunt, ce capacitate am, ce personal am, ce pregătire profesională am în companie, din momentul acesta mă laşi să activez liber şi să am răspundere personală pentru tot ceea ce fac. Cred că la ora actuală poliţia este prea implicată din dorinţa de a exista un control şi poate ca să crească nivelul de conştiinţă al firmelor, dar cred că ar trebui să dispară acest rol şi să activeze doar ca un supervisor, să fie consultată în cazul în care apar nişte probleme şi atunci să intervină, sa descopere cauze şi aşa mai departe, dar nu cred că ar trebui să intervină efectiv în piaţa de securitate.

M-am referit strict la partea de tehnică de securitate, dar există şi celălalt aspect al firmelor de pază şi securitate fizică. Acest domeniu încă nu a fost inclus în directiva europeană a serviciilor, deci nici o ţară membră a Uniunii Europene nu a considerat că serviciile aceste de securitate privată fizică trebuie să fie libere pe piaţa europeană, deci ele sunt sub control naţional. Este o chestiune de timp până când şi ele vor deveni libere pe piaţa europeană. Din acest punct de vedere, poliţia are un rol hotărâtor deoarece ei controlează fiecare persoană care activează în domeniul acesta, licenţiază firmele respective şi exercită un control mai riguros asupra personalului. Sunt nişte cerinţe specifice pentru fiecare ţară. Din acest motiv, nimeni nu a dat drumul la libertatea prestării acestor servicii la nivel european. De exemplu, vin firme străine de securitate fizică în România, dar ele trebuie să se supună procesului de licenţiere şi autorizare local. Nu poţi să vii de acolo licenţiat, certificat şi să îţi desfăşori activitatea în România. Trebuie să urmezi aceeaşi cale.

Dar rolul asociatiilor?

În România sunt mai multe asociaţii. Unele s-au făcut la momentul respectiv din entuziasm şi din dorinţa de a deveni o forţă în breasla respectivă, altele s-au făcut ca să contrabalanseze forţa unor asociaţii deja existente, numai din dorinţa de a se manifesta cumva, că există şi altceva. Consider că au un rol important atâta timp cât au forţa să reprezinte ceva. O asociaţie este puternică prin membrii ei, prin numărul şi calitatea lor, prin acţiunile pe care le desfăşoară în viaţa publică. Dacă asociatiile desfăşoară campanii de promovare, popularizare, educarea populaţiei şi aşa mai departe, dacă apară drepturile membrilor în faţa autorităţilor, îşi expun ideile, influenţează legislaţia astfel încăt să ajute piaţa din care fac parte, atunci consider că asociaţiile au un rol important. Dacă se înfiinţează doar ca să apară încă o asociaţie şi, de fapt, nu au activitate şi nu sunt vizibile, părerea mea este că mai bine ar fuziona cu cele puternice şi ar deveni şi mai puternice. Există asociaţii puternice în România şi cred că ARTS-ul este una dintre cele mai puternice.

In România cum vedeţi rolul companiilor de asigurări?

Am în vedere faptul că în România, asiguratorii au o cotă de piaţă extrem de redusă în sensul că prea puţine asigurari se fac împotriva, focului, furturilor. Ei au ca prioritate creşterea procentului de clienţi asiguraţi cu orice chip şi din acest motiv nu pot impune condiţii de asigurare beneficiarilor. Dacă ar exista o cotă mai mare privind portofoliul de asiguraţi din România, atunci poate că s-ar putea impune nişte condiţii în sensul că „nu te asigur dacă nu ai îndeplinite condiţiile de reducere a riscurilor.”. Asta înseamnă: nu ai sisteme de securitate, nu ai pază, etc, dar dacă nu există o cotă mare privind firmele sau persoanele fizice asigurate, atunci nu le poţi pune condiţii. Piaţa asigurărilor este imatură. De aceea, toate încercările noastre de a implica asiguratorii în piaţa asta, până acum, au eşuat. Ei spun că evenimente de genul celor legate de efracţie sau incendii sunt relativ nesemificative raportate la daunele pe care le plătesc ei pentru alte evenimente. Atâta timp cât ei îşi fac nişte calcule şi spun: „Am avut atâtea incidente provocate de hoţie, atâtea incidente provocate de foc”, care, să spunem, ar fi domeniile care ţin de zona noastră şi ele reprezintă 5% sau 7% din total iar daunele totale plătite de firmele de asigurări. Asta nu reprezintă o chestiune atât de importantă încât să acordăm discounturi sau să obligăm clienţii să-şi pună securitate. Este o chesiune de piaţă. Dacă va creşte piaţa asigurărilor, în mod sigur va creşte şi cererea asiguratorilor privind reducerea riscurilor provocate de cauze de genul celor pe care le acoperim noi.

Cum apreciati nivelul culturii de securitate la nivelul companiilor din piata, atat al celor din domeniul securitatii, cat si al celor ce beneficiaza de astfel de servicii?

În creştere. Pot să spun că s-a pornit de la mai nimic. Acum lucrurile au început să intre pe un făgaş normal, inclusiv pregătirile profesionale de care discutam. Cursul de manager de securitate a venit in intampinarea nevoilor clientilor nostri. Obligativitatea ca beneficiarii să îşi ia măsuri de reducere a riscurilor prin sisteme de pază şi alarmare, implică oameni pregatiti si răspunzători pentru treaba asta. Asta înseamnă că oamenii aceia au învăţat deja ce înseamnă riscul, analiza de risc şi atunci, încet, încet, putem vorbi de creşterea nivelului de cultură în domeniu şi de profesionalizare. Cred că si aceasta va merge în ritmul creşterii societăţii si economiei româneşti. Nu va fi ceva spectaculos, dar legislaţia va ajuta, asociaţiile profesionale au rolul lor, campaniile de promovare au rolul lor şi cred că vom avea şi rezultate mai bune. Cred că asociaţiile profesionale active au un rol foarte important in popularizare şi în ridicarea nivelului de cunoştinţe.

Cat de importanta este componenta de securitate in compania dvs (sau in grupul de companii din care face parte)?

Componenta de securitate într-o firmă de tehnică de securitate are un rol, evident, important, este vorba de conservarea bunurilor companiei noastre. Pot să vă spun că, pe lângă măsurile tradiţionale de reducere a riscurilor cu sisteme electronice de securitate, noi am asigurat absolut toate valorile firmei: sediile în care activăm, stocurile de marfă, răspunderea profesională, stocurile flotante, absolut totul este asigurat astfel încât riscul sau impactul unor evenimente să fie semnificativ mai mic. Dacă ele totuşi apar, pentru că acestea pot aparea, prin măsurile pe care le luăm, impactul lor va fi diminuat, iar asiguratorul in final, ar trebui să despăgubească pagubele respective.

Conduceti o companie de succes pe piata din Romania. Care a fost reteta succesului? Care au fost cele mai importante momente din istoria companiei ce au marcat evolutia acesteia, cu bune si cu rele?

Grupul Roel datează din anul 1990. Atunci a fost data de naştere a companiei Romano Electro. În 1991 şi-a schimbat înregistrarea după noua lege a societăţilor comerciale care apăruse în acel an. Practic, al doilea act de naştere este din 1991. Pe parcursul anilor ’90, compania a activat în domeniul producţiei de echipamente pentru sisteme de securitate, serviciilor de instalare, importuri şi distribuţii de echipamente proprii realizate in departamentul nostru de producţie. A fost una dintre puţinele firme producătoare de echipamente din România anilor ’90. Un alt moment important a fost extinderea grupului de firme sub titulatura Roel. Pe lângă Romano Electro, s-au mai creat nişte firme în grup. Este vorba de Romano Electro Internaţional care ulterior şi-a schimbat denumirea în Roel Electronics. Am avut Romano Electro Craiova, Romano Electro Timişoara, Romano Electro Moldova, erau multe companii de reprezentare regionala. În anul 2002, s-a produs o separare a domeniilor de activitate în firmele grupului. Romano Electro, prima companie a grupului, a devenit firma dedicată serviciilor: analiză de risc, proiectare, service, mentenanţă, instalări sub noua titulatură, “sistem integrator”, cum se numesc acum firmele care realizeaza instalări mari. Această companie s-a rupt definitiv de grupul Roel în anul 2007. Din acel moment, Romano Electro a rămas o companie independentă cu noul brand name de firmă “Roel Systems”. Am fondat si compania de import şi distribuţie “Electronic Advanced Systems”, care face parte din grupul de firme. Am traversat anii de criză, sau cum a fost denumita această perioadă în România. Am avut şansa şi ştiinţa să nu scădem, ci să creştem de la an la an. Firma a mers din ce în ce mai bine, în ciuda crizei economice datorită unor elemente importante pe care le-am dobandit şi le-am păstrat: o foarte bună cunoaştere a pieţei de securitate, relaţii foarte bune cu clienţii mari şi cei tradiţionali pe care am încercat să îi păstrăm, un colectiv foarte bine pregătit din punct de vedere tehnic care este vechi şi fidel firmei vorbesc de oameni care sunt de peste 10-15 ani în firmă si de o fluctuaţie foarte redusă a personalului. La noi, când vine cineva, este foarte bine ales şi pleacă foarte greu. Nu sunt schimbări majore, poate doar aşa dacă veniţi din 10 în 10 ani pe la noi, este posibil să nu mai recunoaşteţi câteva feţe, dar, în rest, fluctuaţia de personal este foarte mică. Am avut ştiinţa şi inspiraţia ca la un moment dat să sesizăm că piaţa de service şi mentenanţă devine din ce în ce mai cerută. Am profesionalizat oameni pe zona asta, am început să oferim serviciile acestea mai mult ca oricând . Chiar daca înainte erau proiecte mari şi toată lumea se lupta numai după proiecte mari, noi am considerat că şi aceste servicii cu valori mai mici sunt importante, pentru că asigură un “cash flow” bun şi îţi asigura supravieţuirea în momente mai grele. Pe fondul acesta puteai gândi şi proiecte mari, dar aveai din ce subzista în momentele respective. Bineînţeles, a ajutat şi legislaţia în domeniu care specifica obligativitatea unor contracte de service şi mentenanţă, dar vă spun din experienţă că nu ştiu dacă am reuşit să convingem doi sau trei clienţi datorită obligativităţii pe care o impunea legea, ci datorită faptului că au conştientizat riscul că neîntreţinand nişte instalaţii care pot fi determinante ar putea risca valori imense. Aş putea spune în două cuvinte secretul succesului, pentru că eu îl consider un succes, chiar dacă nu este la nivel foarte mare: coeziunea colectivului, un climat plăcut de lucru, oameni tineri, dinamici, independenţă în luarea deciziilor, dar uniţi prin acelaşi ideal, acela de a-şi face treaba bine şi la momentul potrivit. Aş putea spune foarte multe, dar cred ca acestea sunt determinante. Deci, în primul şi primul rând, valoarea colectivului, răbdarea şi înţelegerea fenomenului pieţei de securitate în aceşti ani dificili. Acestea reprezintă si punctele tari ale companiei.

Care sunt planurile de viitor ale companiei dvs?

Da, planuri sunt, să dinamizăm puţin anumite activităţi, să încercăm să propunem beneficiarilor noştri soluţii moderne şi de viitor, să ne menţinem şi să extindem portofoliul de clienţi tradiţionali, să-i convingem că trebuie să lucreze în continuare cu noi, evident. Avem în plan să ne menţinem între primele firme din România în zona tehnicii de securitate, conform traditiei care ne obliga.