“Munca la negru”, in atentia politiei. Situatia pe ultimele opt luni
În opt luni de la demararea unei acţiuni de control în vederea reducerii incidenţei muncii nedeclarate şi a combaterii evaziunii fiscale rezultată din munca la negru, poliţiştii formaţiunilor de investigarea fraudelor au constatat 1.152 de infracţiuni specifice legislaţiei care reglementează utilizarea forţei de muncă.
Inspectoratul General al Poliţiei Române, în colaborare cu Jandarmeria Română, Inspecţia Muncii şi Garda Financiară a iniţiat, la data de 27 aprilie 2011., Planul comun de acţiune având ca obiect desfăşurarea, în perioada 3 – 31 mai 2011, de acţiuni de control în vederea reducerii incidenţei muncii nedeclarate şi a combaterii evaziunii fiscale rezultată din munca la negru. Având în vedere rezultatele pozitive obţinute în acţiunile de control desfăşurate în luna mai, perioada de aplicabilitate a Planului a fost prelungită.
Astfel, în opt luni de la demararea acţiunilor, respectiv 2 mai – 22 decembrie 2011, au fost efectuate 7.323 acţiuni de control, în vederea identificării şi cercetării faptelor ce sunt incriminate ca infracţiuni în materia angajării şi utilizării forţei de muncă.
Urmare a acţiunilor la care au participat poliţişti, jandarmi, inspectori de muncă şi comisari ai Gărzii Financiare, au fost înregistrate 2.014 dosare penale referitoare la fapte comise în legătură cu utilizarea forţei de muncă, au fost soluţionate 1.157 de dosare penale, în 989 fiind dispusă începerea urmăririi penale, iar în 168 fiind propuse alte soluţii.
În dosarele penale în care s-a dispus începerea urmăririi penale s-au constatat 1.152 de infracţiuni, dintre care 141 prevăzute în Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii) modificată şi completată prin Legea nr. 40/2011(primirea la muncă a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetăţenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă) şi 1.011 alte infracţiuni specifice legislaţiei care reglementează utilizarea forţei de muncă.
Din totalul dosarelor în care s-a început urmărirea penală, 171 au fost înaintate parchetului competent, cu propunere de punere în mişcare a acţiunii penale şi trimitere în judecată.
Munca nedeclarată cunoscută şi sub denumirea generică de muncă la negru este una din abaterile grave întâlnite de oamenii legii în cadrul controalelor efectuate la diferitele tipuri de angajatori.
Urmare a Memorandum-ului de Înţelegere între Comisia Europeană şi România, semnat la data de 23 iunie 2009, a fost asumată de către autorităţi ca măsură primordială intensificarea activităţilor de identificare şi combatere a cazurilor de muncă nedeclarate.
În acest sens, Inspecţia Muncii a elaborat Strategia Naţională privind reducerea incidenţei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012, aprobată prin H.G.nr. 1024/2010 şi Planul naţional de mărire a intensităţii controalelor privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă nedeclarate, context în care a fost încheiat Protocolul de cooperare interministerial între Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi alte instituţii cu atribuţii în domeniu.
Cazuistica înregistrată permite conturarea următoarelor concluzii privind formele de manifestare a muncii nedeclarate:
– toată activitatea salariatului este nedeclarată către autorităţi sau o parte din activitatea salariatului este nedeclarată către autorităţi;
– angajatorul declară doar o parte din numărul real de salariaţi care prestează munca pentru şi sub autoritatea sa;
– angajatorul nu declară către autorităţile publice nici un salariat, fie pentru că nu doreşte, fie pentru că îi interzice legea (construcţiile în regie proprie, persoanele fizice autorizate, întreprinderile familiale);
– activitatea este sezonieră sau temporară, sau este desfăşurată în servicii prestate către beneficiari, ceea ce determină o flexibilitate a locului de muncă (sunt mai greu de prins, de găsit, de identificat şi de contactat bazându-se practic pe acest aspect);
– activitatea se desfăşoară la domiciliul salariatului sau activitatea se desfăşoară în cadrul dezmembrămintelor angajatorului (sediu, filială, sucursală, punct de lucru) şi angajatorul, având control asupra accesului în întreprindere, utilizează munca fără forme legale până când apar autorităţile statului;
– angajaţii cu mai multe slujbe sau cei care prestează munca flexibilă sau suplimentară, precum şi cea prestată în cadrul repausului săptămânal;
– persoanele fizice autorizate (reprezintă o formă principală de exercitare a muncii la negru: agricultură, artizanat, comerţ en–detail, servicii casnice sau în domenii în care raportul de muncă este ascuns sub raportul civil al P.F.A.: construcţiile, serviciile).
