De la munitie mai putin letala, la munitie extrem de letala VIDEO

Muniţie letală sau neletală? În ultima vreme, această dilemă este din ce în ce mai des luată în discuţie, ambele variante având adepţii lor, atât în rândul structurilor de forţă, cât şi în rândul societăţii civile.

 

Însă, în ciuda dezbaterilor aprinse pe această temă, producătorii de muniţii şi de armament vin cu inovaţii în fiecare an. Astfel că, în următoarea perioadă, ne-am putea trezi cu o nouă dezbatere: muniţie „mai puţin letală” sau muniţie „extrem de letală”?

„Armele neletale sunt proiectate special şi angajate în primul rând pentru a incapacita factorul uman sau materialele, minimizând fatalitatea sau incapacitarea permanentă a omului, şi evitând afectarea proprietăţii private sau a mediului” – aceast este definiţia acceptată în SUA, pentru armele neletale.

Conform legislaţiei româneşti în vigoare, din categoria armelor şi muniţiilor neletale fac parte armele şi muniţiile destinate pentru un scop utilitar sau pentru agrement, confecţionate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se cauzeze moartea persoanelor. Actele normative prevăd că armele de autoapărare sunt arme neletale scurte (pistol sau revolver), special confecţionate pentru a împrăştia gaze nocive, iritante, de neutralizare şi proiectile din cauciuc, în scop de autoapărare.

În principal, muniţia neletală anti-personal este folosită pentru controlul mulţimilor, incapacitarea indivizilor cu potenţial agresiv şi stoparea accesului acestora în incintele protejate. În funcţie de tehnologia folosită, muniţia/armele neletale anti-personal se pot clasifica pe următoarele categorii: cinetice, optice, electromagnetice, acustice, chimice si biologice.

În ceea ce priveşte armele/muniţiile cinetice neletale, merită menţionat faptul că şi acestea se împart în mai multe subcategorii, dintre care putem enumera: muniţia nepenetrantă (gloanţe/proiectile de ceară, lemn, plastic, cauciuc etc) şi muniţia de încurcare (plase, reţele etc).

 

Cât de letală este, de fapt, muniţia „neletală”?

 

Oricât de mult am vrea să credem, nu există muniţie/armă 100% neletală, mai ales atunci când vorbim de muniţia cinetică.

Astfel, cazuistica de specialitate a dovedit, de-a lungul timpului, că, în ceea ce priveşte armele de autoapărare scurte cu proiectil din cauciuc, clasificate fiind ca arme neletale, din punct de vedere medico-legal, se poate demonstra potenţialul vulnerant extrem al acestora. Mai precis, coroborând rezultatele morfologice (obţinute în timpul necropsiilor) cu rezultatele unor trageri experimentale, se poate observa asemănarea dintre leziunile produse prin acţiunea unui proiectil din cauciuc, cu tabloul lezional produs de impactul unui glonţ convenţional (letal).

Conform ICD 10 (International Classification of Deseases), leziunile produse prin împuşcare cu glonţ din cauciuc sunt prevăzute la capitolul „Cauze externe ale morbidităţii şi mortalităţii”, subcapitol Y35.0 – intervenţii legale care implică descărcarea armelor de foc: “Legal intervention with: machine gun, revolver, rifle pellet or rubber bullet”. Precizarea este făcută în Romanian Journal of Legal Medicine Vol. XVI, nr. 1, 2008.

 

„Nas de clovn” – arma „mai puţin letală”

 

În luna februarie, ofiţerii de poliţie din mediatiazata localitate americană Ferguson (Ferguson Police Department, Missouri) au început să testeze un nou dispozitiv care ar putea să facă armele lor „mai puţin letale”. Orăşelul american a devenit celebru după ce un agent de poliţie a împuşcat mortal un adolescent de culoare, un caz care a generat proteste violente. Procurorii americani au stabilit că agentul de poliţie Darren Wilson nu trebuie inculpat în cazul împuşcării mortale a adolescentului Michael Brown, care avea 18 ani. Incidentul mortal a avut loc pe 9 august 2014 în oraşul Ferguson (statul Missouri). Procurorii au stabilit că agentul de poliţie a acţionat în legitimă apărare, temându-se pentru viaţa sa. Cazul a generat proteste violente în Statele Unite timp de câteva săptămâni.

Pornind de la acest caz controversat, specialiştii de la firma Alternative Ballistics au contactat Departamentul de poliţie din Ferguson, pentru a dezvolta un dispozitiv care ar putea transforma armele de foc, din dotarea ofiţerilor de poliţie, în arme „mai puţin letale.”

Tehnologia presupune aplicarea unui dispozitiv de unică folosinţă, cu formă de sferă, pe ţeava pistolului. Dispozitivul sferic de oţel, îmbrăcat în porţelan, absoarbe energia cinetică a glonţului care iese pe ţeavă. La impactul cu ţinta, va transmite unda de energie în corpul uman (ceea ce va provoca o durere intensă), dar se va evita penetrarea ţesuturilor şi afectarea organelor interne prin acţiune directă. Practic, trăgătorul are o singură şansă de a neutraliza atacatorul, fără să-l omoare.

Este adevărat că această tehnologie ar putea salva vieţile unor suspecţi. Însă, există şi temerea că, în cazul în care ar deveni obligatorie, ar pune în pericol vieţile membrilor forţelor de poliţie. În primul rând, pentru că este de unică folosinţă. În al doilea rând, pentru că durează destul de mult până când dispozitivul „mai puţin letal” poate fi montat pe ţeava pistolului.

 

G2 R.I.P., muniţia care duce la extrem definiţia pentru „letal”

 

TROCÁR, trocare, s. n. Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncţiilor sau la introducerea în unele cavităţi ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice (DEX 2009).

Sună extrem de invaziv şi ameninţător. Tocmai pentru că şi este. Tehnologia dezvoltată de specialiştii de la G2 Research este mai mult decât letală. Este extrem de radicală şi invazivă. De unde şi prescurtarea R.I.P.: Radically Invasive Projectile.

Potrivit inventatorilor de la G2, munţia a fost descrisă astfel: „ultimul glonţ de care vei avea nevoie”. Aşa cum se poate observa şi în secvenţele video realizate în timpul testelor, în momentul impactului cu ţinta, glonţul nu mai rămâne întreg. Folosind puterea cinetică iniţială, marginile proiectilului se desfac asemenea unor petale şi sfâşie, la propriu, organele interne. Practic, se comportă ca o grenadă anti-personal.

Potrivit producătorilor, geometria vârfului proiectilului/glonţului G2 R.I.P. a fost dezvoltată după studierea atentă a tehnologiei medicale. Astfel, a fost luată în calcul modalitarea prin care vârfurile trocarelor penetrează ţesuturile moi ale corpului uman. Un al doilea element esenţial în proiectarea acestor gloanţe de coşmar a fost „fluiditatea” fragmentelor prin ţesuturile umane.

Datorită „geometriei trocar”, fiecare petală (din cele opt) a glonţului R.I.P. face ca, la impact, efectul de fragmentaţie să fie amplificat. Unda de şoc şi rănile vor fi maxime. Iar efectul, devastator!